Răpirea, Antihrist și A Doua Venire. Studiu asupra pasajului 2 Tesaloniceni 2

Potrivit profețiilor Bibliei, generația care precede a doua venire a lui Isus pe pământ se poate aștepta să vadă lucruri foarte neobișnuite. Oamenii dispută cronologia acestor evenimente, dar pe scurt aceste trei evenimentevor avea loc:

1. Răpirea bisericii când morții în Hristos vor învia și împreună cu credincioșii  în viață vor fi răpiți pentru a-L întâlni pe Domnul „în văzduh”. 1 Tesaloniceni 4.16-18. Credincioșii vor fi supranatural ridicați de pe pământ spre uimirea celor rămași în urmă
2. Un personaj diabolic cunoscut sub numele de Fiara sau Antihrist sau Omul păcatului ajunge să conducă sistemul global și impune o ordine mondială dictatorială, susținută cel mai probabil de un sistem de control facilitat de  tehnologiile de vârf.
3. A doua venire cu mare slavă a  Domnului Isus Hristos pe pământ, investit cu toată puterea lui Dumnezeu, când va judeca lumea cu dreptate și va înființa împărăția mesianică de 1000 de ani pe pământ.  Nu vor mai fi războaie, va fi belșug de hrană, pace și liniște pentru toți cei care rămân pe pământ. Satana nu va putea înșela națiunile, Israel va fi pe deplin restaurat, cu un templu reconstruit în Ierusalim.

În Evanghelia din Matei 24-5, Isus ne îndeamnă să ne pregătim pentru venirea Sa: Vegheaţi dar , pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea , şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Matei 24.42-44.

În a doua scrisoare către Tesaloniceni, Pavel aduce informații interesante despre aceste evenimente viitoare. El le scria creștinilor din Tesalonic despre o problemă care îi tulbura: „ Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.  2 Tesaloniceni 2.1-2

El le relatase deja în prima sa epistolă date despre Răpirea Bisericii: „ Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.  1 Tesaloniceni 4.15-17

Cuvântul grecesc pentru „prins din urmă” este „harpazo”, care a fost tradus în latină „rapiemur”, din care s-a format cuvântul englezesc „rapture/răpire”. Aceasta înseamnă desprinderea bruscă de pământ a celor care sunt în viață în acest moment pentru a  „întâlni pe Domnul în văzduh”. Ei împreună cu toți credincioși care au murit înainte de acest eveniment „fi mereu cu Domnul”. Pavel continuă să arate că acest eveniment va avea loc brusc, fără nici o avertizare, când „ziua Domnului va veni ca un hoț în noapte ”. În lumina evangheliei, el îi îndemnă să fie gata în orice moment pentru venirea Domnului: „De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.1 Tesaloniceni 5.6-10.

Acest îndemn al lui Pavel către Tesaloniceni ne ajută să înțelegem care este problema din 2 Tesaloniceni 2.1-3. Se pare că cineva îi tulbura cu ideea că „ziua lui Hristos (sau ziua Domnului) venise”. Așa că unii începuseră să creadă că se află în Necazul cel mare și că au ratat răpirea bisericii. Se știa că biserica din Tesalonic fusese prigonită pentru credință, de aici și impresia că se aflau deja în Necazul cel mare.   Din relatările lui Pavel din versetul 2, ei primiseră un cuvânt în duh sau în scris o înștiințare care părea să fie venită de la el (dar nu era).

Notă. Expresia „Ziua Domnului” sau Ziua lui Hristos este utilizată în Biblie pentru a descrie întreaga perioadă a intervenției directe a lui Dumnezeu în omenire, începând cu Răpirea bisericii până la sfârșitul lumii, când Domnul va face un cer nou și un pământ nou în 2 Petru 3.8-13.

Pavel îi asigură apoi scriind: Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:3-4)

„Ziua Domnului” nu a venit și ei pot verifica aceasta cu doi indicatori care nu au avut loc încă: „apostazia”, tradusă aici ca „lepădarea de credință ” și descoperirea „Omului fărădelegii”. Pavel le amintește că le spusese despre aceste lucruri când era încă cu ei: Nu vă amintiți că, când eram încă cu voi , v-am spus aceste lucruri? (versetul 5). El vorbește despre ceva sau cineva care oprește pe Antihrist. Și acum știți bine ce-l oprește ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. (2 Tesaloniceni 2:6-7)

Pavel le aduce apoi cele mai multe informații pe care le găsim în Noul Testament  despre „Omul păcatului”, care este cunoscut și ca Antihrist (1 Ioan 2.18) și Fiara (Apocalipsa 13).

Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți. (2 Tesaloniceni 2:8-12)

Pavel se concentrează asupra trăsăturilor Omului fărădelegii, care se găsesc și în alte pasaje profetice din Biblie.

• El se va înălța mai presus de toți zeii, mai presus de  Dumnezeu adevărat și va pretinde ca lumea să i se închine ca lui Dumnezeu,  blasfemia supremă. Vezi Daniel 11.36-37, Apocalipsa 13.1-8 și 14-15.
• Anticrist va primi puterea Satanei să înșele oamenii cu semne și minuni mincinoase. Cei care nu vor să se pocăiască și să creadă Evanghelia vor fi amăgiți și vor începe să creadă „ o minciună”. Cei care se lasă amăgiți și vor alege să creadă o minciună sunt condamnați pe vecie. (Apocalipsa 13.1-8, 14-18, 14.9-11).
• Antihrist va fi nimicit la venirea Domnului pe pământ. „ va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău”. Isaia 11.4, Daniel 7.11. Apocalipsa 19.19-20 ne spune că fiara și profetul mincinos vor fi aruncați în iazul de foc arzând cu pucioasă (adică iadul) în momentul celei de-a Doua Veniri a lui Isus pe pământ.

Acest ultim punct ne arată că cel descris aici nu a venit încă, ci va veni în viitor și va trăi până va a doua venire a lui Hristos pe pământ. De-a lungul creștinismului, duhul lui Antihrist a pus stăpânire pe mai mulți dictatori sau înșelători (1 Ioan 2.18). În orice caz Antihristul este un personaj din viitor care vine la putere în cei șapte ani ai necazului, înainte de venirea Domnului Isus pe pământ. Atunci, Domnul va nimici sistemul Antihrist și Babilonul global și va înființa împărăția mesiaică, deoarece „ Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” ‘ Apocalipsa 11.15.

Identitatea lui Antihrist rămâne necunoscută până în ziua când va fi descoperit. Pavel ne spune că ceva sau cineva îl opreșteCăci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit. Aceasta înseamnă că taina fărădelegii era deja la lucru în zilele lui Pavel și va fi mult mai evidentă în zilele care preced descoperirea lui Antihrist.

Psalmul 2 descrie acest spirit care va acționa în zilele din urmă: „ Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?  Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:  „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!” Psalmul 2.1-3. Acest psalm profetic arată cum conducătorii națiunilor se unesc împotriva Dumnezeului adevărat (DOMNUL / Iahve) și a Unsului Său (Mesia sau Hristos). Cu alte cuvinte, ei se unesc mânați de duhul lui Antihrist. Ei vin, de asemenea, în taina fărădelegii, adică vor să desființeze legea lui Dumnezeu pe care o consideră o piedică în calea dorințelor lor păcătoase. Astfel, ei acționează și împotriva adevăratei biserici a lui Isus Hristos. Prezența credincioșilor fideli Domnului Isus,plini de Duhul Sfânt, care depun mărturie despre adevărul Evangheliei și mijlocesc pentru omenire, într-o privință împiedică ultima manifestare a răului în persoana Omului păcatului, Antihrist.

În versetele 8-12 Pavel spune mai departe care sunt caracteristicele domniei lui Antihrist. El va veni cu puterea satanei și va face semne, minuni mincinoase imitând  puterea dumnezeiască a lui Mesia Isus. În loc să conducă oamenii să umble în adevăr,asemenea Domnului Isus, Antihristul va conduce omenirea prin viclenie, nedreptate și înșelăciune, spre pieirea sufletelor, ca oamenii să moară în păcatele lor. Cei înșelați de el resping adevărul evangheliei și mântuirea prin pocăința și credința în Isus. Toate sistemele antihriste (împotriva lui Hristos) pe care le vedem în jurul nostru în societate sunt concepute de diavol ca oamenii să nu creadă Evanghelia și să fie mântuiți. În loc să urmeze adevărul care duce la mântuire, ei  aleg minciuna, prin care vor crede ceva care este vădit neadevărat. Ei vor fi condamnați pentru că au refuzat adevărul și își găsesc plăcerea în nedreptate. Ce este „minciuna”? Două posibilități.

1. Orice sistem religios sau filozofic care respinge inima Evangheliei (că Isus este Mesia care a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat în a treia zi).
2. Antihrist proclamând că el este Dumnezeu.

În versetul 4 citim că omul păcatului potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:4)   Daniel 11.36-37 oferă, de asemenea, o imagine asemănătoare: „ Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.

Aceasta este blasfemia supremă, care va aduce faimoasa „urâciune a pustiirii” (Daniel 11.31, Matei 24.15) adică postarea unei icoane, imagini vorbitoare. Profetul mincinos va îndemna oamenii să i se închine.

Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Apocalipsa 13.14-15.

Se pare că diavolul va înșela pe oamenii care s-au obișnuit cu minciuna și a căror inimi s-au modelat după noul val al ideilor vehiculate prin noile tehnologii. Se vor pune în mișcare elemente supranaturale, căci Satana îl va împuternici pe Antihrist să facă semne și minuni mincinoase ca să înșele pe cei care refuză adevărul Evangheliei. Dacă vrem să nu cădem pradă acestei mari înșelătorii  trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem la Dumnezeu prin credința în adevăratul Mesia, Domnul Isus Hristos.

În concluzie, cum rămâne cu răpirea?

Întrebarea care rămâne este unde se încadrează Răpirea în acest scenariu? Există opinii diferite asupra acestui subiect. Potrivit  concepției că Răpirea va fi la mijlocul sau la sfârșitul celor șapte ani ( Necazul Cel Mare), succesiunea evenimentelor ar fi aceasta

1. Apostazia (biserica nu mai trăiește în adevăr). Versetul 3
2. Din apostazie, se ridică Omul Păcatului (Antihrist). Versetele 4 și 9-10
3. Domnul își ia la sine pe credincioși  / răpirea (versetul 1) înainte de a-l nimici pe Antihrist cu puterea venirii Sale. Versetul 8.

În acest caz, descoperirea lui Antihrist precede răpirea iar creștinii contemporani ar trebui să se pregătească să trăiască sub domnia lui Antihrist, ceea ce înseamnă cel mai probabil că vor fi persecutați și martirizați pentru credința lor (Apocalipsa 13).

Perspectiva pre-tribulaționistă (Răpirea înainte de Necaz)  consideră  că Răpirea Bisericii va fi înainte de Necazul cel Mare. Prin urmare, creștinii credincioși de astăzi vor fi îndepărtați de pe pământ înainte de cei șapte ani (Necazul) și de domnia lui Antihrist. Unii teologi cred că forța care îl oprește pe Antihrist este prezența Duhului Sfânt în adevărata biserică a lui Isus Hristos.  Răpirea Bisericii este evenimentul care declanșează venirea la putere a Antihristului.

Ce este „apostazia”?

În versetul 3 este menționată apostazia sau lepădarea, în contextul apariției lui Antihrist. Cuvântul grecesc ἀποστασία, „apostasie”, este tradus în versiunea King James a Bibliei, ca „apostazie”. În cele mai multe Biblii ulterioare, este tradus ca decădere sau răzvrătire, și este interpretată ca „o biserică fără adevărul biblic”.

Desigur că există abateri de la adevăr în multe dintre formele creștinismului actual. Avem teologia liberală care subminează autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Avem ecumenism și inter-religii care spun că toate credințele sunt adevărate și toate duc la Dumnezeu. Avem anumite practici înșelătoare precum yoga și misticismul New Age infiltrate în spiritualitatea creștină. Avem „noi revelații” ciudate care vin printr-o presupusă mișcare a Duhului Sfânt care în realitate contrazice învățătura Evangheliei.

Putem spune cu toată convingerea că o mare parte din biserică, mai ales din vest, s-a îndepărtat de adevăr. Acesta este un semn al venirii Domnului, așa cum ne atenționa Isus: „ Pentru că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: „Eu sunt Hristosul!” și îi va înșela pe mulți.   Matei 24.5

Cu toate acestea, Thomas Ice are o interpretare alternativă interesantă a termenului „apostasie”. El spune că acest cuvânt grecesc este o referire la răpire și ar trebui tradus „plecare”.

Dă clic pentru a accesa Ice-TheDepartureIn2Thess2-3.pdf

Principalele argumente pe care le face sunt acestea.

1. Apostasia este folosită doar de două ori în Noul Testament, în 2 Tesaloniceni 2:3 și în Fapte 21:21, unde, vorbind despre Pavel, se spune, „ că îi înveți pe toți iudeii care sunt printre neamuri să părăsească ( apostazia) Moise .’ Cuvântul este un compus grecesc din apo „de la” și istemi „stă”. Astfel, are sensul principal de „departe de” sau „plecare”. Forma verbală este folosită de cincisprezece ori în Noul Testament. Dintre acești cincisprezece, doar trei au vreo legătură cu o abatere de la credință (Luca 8:13; 1 Timotei 4:1; Evrei 3:12). Alte utilizări au de-a face cu plecarea dintr-un loc sau persoană la alta . De aici, probabil ca „apostasia” la care se face referire în 2 Tesaloniceni 2.3 să fie despre plecarea dintr-un loc în altul, cu alte cuvinte răpirea bisericii.

2. În traducerile timpurii ale acestui pasaj termenului i-a fost asociat înțelesul de „îndepărtare”, sau „plecare”. Traducerea latină a lui Ieronim cunoscută sub numele de Vulgata din jurul anului 400 d.Hr. redă apostazia cu cuvântul latin „ discessio” , care înseamnă „plecare”. De atunci, toate traducerile până la Versiunea King James din 1611 au tradus apostazia printr-un fel de plecare. Aceasta include Noul Testament al lui Tyndale din 1526, care a fost o traducere din greacă.

3. În limba greacă originală, cuvântul „apostazia” are aici articolul hotărât „ η” (the). Utilizarea lui face cuvântul foarte emfatic, cu alte cuvinte, este ca și cum Pavel ar spune „acea apostazie / plecare despre care v-am vorbit anterior”, un anumit tip de plecare cunoscut în mod clar de biserica din Tesalonic. Contextul se potrivește cu învățătura despre răpire despre care Pavel le scria în 1 Tesaloniceni 4-5. Folosirea articolului hotărât ar susține, de asemenea, ideea că Pavel a vorbit despre un eveniment clar și vizibil. O plecare fizică, ca și răpirea, s-ar potrivi exact cu o astfel de noțiune.

4. Noul Testament ne învață că apostazia în sensul părăsirii adevărului biblic a început din primul secol (Faptele Apostolilor 20:27-32, 1 Timotei 4:1-5, 2 Timotei 3:1-9, 2 Petru). 2:1-3, Iuda 3-4, 17-21). De atunci, creștinismul s-a îndepăratat de mai multe ori de adevăr. Un astfel de proces nu se potrivește cu evenimentul clar la care se referă limbajul acestui pasaj. Așadar, cum ar putea fi calificați tesalonicenii sau creștinii din orice secol să recunoască apostazia?

5. Tesalonicenii fuseseră duşi în rătăcire de învăţătura greșită (2:2-3) că ziua Domnului venise deja. Acest lucru a fost confuz pentru că în prima sa epistolă către Tesaloniceni, Pavel le vorbea de nădejdea plecării pentru întâlnirea cu Domnul și cum te poți salva de mânia lui Dumnezeu. Acum, o epistolă care se pretindea a fi de la Pavel pare să spună că mai întâi trebuiau să treacă prin Necaz.

Pavel și-a clarificat învățătura anterioară subliniind că nu aveau de ce să-și facă griji. Ei puteau fi din nou încurajați pentru că plecarea menționată în prima sa scrisoare era valabilă. Plecarea creștinilor la Domnul și descoperirea ulterioară a celui fără de lege, susține Pavel, este dovada că Ziua Domnului nu venise așa cum credeau ei. Întregul capitol al doilea (precum și 1 Tesaloniceni 4:18; 5:11) slujește de încurajare (vezi v. 2, 3, 17),  o asigurare a venirii lui Hristos, așa cum a fost prezentată în prima epistolă.

Concluzie

Avem deci un alt indicator din Scriptură că Răpirea Bisericii precede Necazul cel mare. În lumina acestei revelații, trebuie să fim pregătiți de venirea Domnului și nu de venirea lui Antihrist.  Aceasta este speranța binecuvântată a Bisericii,  o mare încurajare  să ne trăim viețile spre slava lui Dumnezeu, așa cum îi scrie Pavel lui Tit:

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat  şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.Tit 2.11-14.

Acesta este mare imbold pentru noi ca să trăim curat, în așteptarea venirii Domnului, cum ne îndeamnă Ioan: Iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu; și încă nu a fost descoperit ceea ce vom fi, dar știm că atunci când El se va descoperi, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este El. Și oricine are această nădejde în El se curăță, așa cum El este curat. 1 Ioan 3.2-3.

Suntem încurajați să răscumpărăm vremea, pentru că zilele sunt rele (Efeseni 5.16), să ducem lumii mesajul evangheliei ca să  „fugă de mânia viitoare”, prin pocăință și credința în Domnul Isus Hristos. Maranatha – Vino Doamne Isuse!