Like this:

Ziarele abundă în articole despre un iminent dezastru financiar. David Cameron – prim‑ministru al Regatului Unit, a declarat: Lumea stă pe marginea prăpastiei unui nou dezastru economic. Un punct de vedere asemănător l-a avut și Christine Lagarde, director general al FMI: Lumea se confruntă cu o provocare ce necesită o soluţie urgentă. Norii negri care plutesc deasupra Europei împreună cu incertitudinile ce vin din SUA, conduc spre prăbuşirea cererii la nivel mondial. Europa este prinsă într-o criză a datoriilor fără precedent. Există posibilitatea ca moneda euro să nu supravieţuiască. Ce anume declanşează aceste mecanisme?

       Pe parcursul ultimelor decenii un imens balon de datorii a indus o falsă prosperitate în Occident. Cum acest balon este întreţinut de cei care se îndatorează, totalul sumelor care îl alimentează trebuie să crească exponenţial. Din nefericire pentru economia globală, sursele de credit rămân şi ele fără finanţare. De aceea auzim deseori vorbindu-se de criza creditelor sau credite instabile. Fără suficient credit necesar supravieţuirii imensului monstru extrem de fragil, balonul se va sparge. Şi cum aproape întreaga economie globală se bazeaza pe credite, acest fapt ar declanşa un dezastru în tot sistemul economic global.Problemele referitoare la moneda euro sunt generate în mod special nu numai de deficitul bugetar al Greciei, dar şi de cele apărute în Irlanda, Spania, Portu­galia, Spania şi Italia. Cu alte cuvinte, deficitul bugetar apare atunci când cheltuielile depăşesc încasările, situaţie greu de suportat de un individ, darămite de o ţară.  Ca să poţi acoperi deficitul, trebuie să împrumuţi bani. Pe măsură ce creşte datoria, finanţatorii trebuie să fie convinşi că banii pot fi returnaţi, altfel rata dobânzii va creşte, împrumutul devenind imposibil de acordat. În această situaţie se află Grecia, care are o datorie totală de 340 miliarde euro, echivalentul a unei sume de 31.000 euro/persoană. Salariul mediu în Grecia este de 25.915 euro/an. Acum, toţi îşi dau seama că datoria nu poate fi plătită.Cum datoria nu poate fi plătită, băncile care vor acorda împrumuturi, printre care se numără şi cele din Franţa şi Germania, îşi vor pierde banii. Grecii, ca şi cetăţenii celorlalte ţări care se confruntă cu acestă criză, şi‑au pierdut locurile de muncă, standardul lor de viaţă a scăzut şi acestă situaţie afectează în special tineretul. În consecinţă, vor exista revolte, instabiliate socială şi teamă la gândul unui colaps social.

       Guvernele sunt îngrijorate de faptul că acesta criză va forţa Grecia să renunţe la euro, însă fenomenul s-ar putea răspândi în Portugalia, Spania, Irlanda, chiar şi în Franta şi Belgia. Aceasta va conduce la prăbuşirea monedei euro. Cancelarul german  Angela Merkel a declarat: Dacă se prăbuşeşte euro se prăbuşeşte şi UE. Astfel, ea şi preşedintele Franţei,  Sarkozy,  au susţinut că această criză ar trebui folosită pentru a prezenta planuri îndrăz­neţe şi ambiţioase care vor declanşa un salt monumental în zona de guvernare euro prin înfiinţarea Trezoreriei UE şi a unui Fond Monetar European.

        Preşedintele UE,  Herman van Rompuy, a declarat că trebuie făcuţi paşi pentru a înfiinţa un nucleu al Statelor Unite ale Europei şi aceasta fără semnarea unui viitor tratat, ceea ce înseamnă că guvernele naţionale vor ceda Consiliului European dreptul de a‑şi conduce propriile activităţi economice. Astfel, acest consiliu va dobândi structura unui guvern economic al UE.   Din moment ce zona euro reprezintă o parte esenţială a sistemului comercial al lumii, ceea ce se întâmplă în această zonă afectează şi restul omenirii. Americanii fac presiuni asupra UE să rezolve problemele monedei euro, susţinând că vinovatul pentru declanşarea unei noi recesiuni sau prelungirea stagnării economice este moneda euro. China şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la stabilitatea băncilor europene.

       Acest fapt vine să completeze declaraţia ultimei conferinţe a G20: Economia globală este prea bine întreţesută ca să putem fi independenţi unii de alţii. O naţiune sau chiar o regiune nu îşi poate rezolva singură problemele. De aceea, cooperarea internaţio­nală a devenit indispensabilă şi rolul lui G20, ca prim forum global pentru discuţiile economice a crescut semnificativ în importanţă.

       G20 se va reuni pe data de 3-4 noiembrie la Cannes, Franţa, şi va încerca să oprească răspândirea crizei din zona euro. G20 este alcătuit din miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale a 19 ţări industriale alături de reprezentanţi ai UE, FMI şi Banca Mondială.            Ţările G20 reprezintă două treimi din populaţia planetei şi aproape 90% din Produsul Intern Brut al acesteia. Din moment ce zona euro reprezintă o parte esenţială a sistemului comercial al lumii, ceea ce se întâmplă în această zonă afectează şi restul omenirii.

       Vor putea deci cei mai puternici oameni ai lumii să salveze sistemul economic de la colaps? Sau acesta se va prăbuşi, băncile vor da faliment şi milioane de oameni îşi vor pierde economiile, slujbele şi casele?

       BBC a transmis recent un interviu cu Alessio Rastani – administrator de fonduri speculative din New York – care a declarat sec: Sistemul se va prăbuşi şi căderea lui va fi mare. Marii investitori şi proprietarii de fonduri speculative nu cred că mai există un plan de rezervă, pentru că piaţa e în cădere liberă şi moneda euro e în declin. Întrebat cum îşi poate reveni sistemul, Rastani a răspuns: Nu mă interesează cum îşi poate reveni. Treaba noastră e să scoatem bani de pe urma lui. Am visat la zile ca acestea. În 1930, când  a fost Marea Criză economică, unii oameni au fost pregătiţi şi au făcut bani de pe urma acelei situaţii. Dacă ştii ce e de făcut atunci când se prăbuşeşte piaţa, poţi să faci mulţi bani.

       Un articol din Daily Mail, scris de Robert Harris şi intitulat Finanţele Frankenstein, punctează pericolul ce îl reprezintă specu­latorii financiari pentru economia lumii,  înarmaţi cu supercomputere şi sume enorme de bani. El concluzionează: Sistemul financiar a scăpat cumva total de sub controlul omnului… a devenit apanajul unei elite profund anti-democratice şi putred de bogate, care manevrează şi constrânge planeta asemenea unei fiinţe extraterestre dintr‑un roman de ficţiune. Acest angrenaj financiar digital nu lucrează pentru noi; noi lucrăm pentru el. Cred că liderii noştrii politici nu au nici cea mai vagă idee despre cum ar putea să îl readucă sub control.

       Indică oare Biblia o explozie sau un colaps economic în zilele din urmă?         

       Trebuie spus că nu putem şti fiecare aspect al pieţii bursiere din sistemul economic profeţit în Biblie. Totuşi Biblia indică într‑adevăr că în zilele din urmă ale acestui veac va exista un sistem global de comerţ care va produce din abundenţă bunuri ce vor fi cumpărate şi vândute. Acest sistem va fi în acelaşi timp instabil, va determina mari discrepanţe între bogaţi şi săraci. Numeroase zone ale lumii vor fi afectate de  sărăcie şi de necazuri. Drept urmare, oamenilor le va fi teamă de ceea ce se întâmplă. Starea finală a lumii va fi una de necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. (Matei 24.21)

       Profeţiile Bibliei indică o perioadă de şapte ani de mare necaz  înaintea întoarcerii  Domnului Isus Cristos pe pământ. În timpul acesta, sistemul lumii va cădea sub controlul Fiarei/ Anticristului. La mijlocul acestei perioade el va instaura un sistem economic centralizat, controlat, în care oamenii nu  vor putea vinde sau cumpăra fără semnul Fiarei, reprezentat de un anume număr.

       Conform perspectivei pre‑tribulaţioniste, Isus va veni înainte de  începutul necazului cel mare  să îi ia din lume pe creştinii adevăraţi. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Răpirea Bisericii, este descris în Luca 17.20-37 şi în 1Tesaloniceni 4.13-5.11. Isus a spus, referindu-se la acest  eveniment că unul va fi luat şi altul va fi lăsat (îl va lua pe creştin din lume la timpul potrivit); va fi ca în zilele lui Noe când mâncau, beau, se însurau şi se măritau.. cumpărau, vindeau, sădeau, zideau. (Luca 17.27-28) 

       Procurarea hranei şi comerţul sunt activităţi umane obişnuite. Deci, aşa cum viaţa decurgea firesc înainte de Potop şi de distrugerea Sodomei, tot aşa îşi va urma cursul şi la sfârşitul timpurilor. Viaţa se va desfăşura normal, până când, dintr-o dată, Domnul îi va lua pe cei care cred în El. De aceea trebuie să fim gata, pentru că Domnul poate veni oricând. Pe de altă parte, dacă viaţa se rezumă doar la mâncare şi băutură, la cumpărare şi vânzare (cu alte cuvinte, dacă viaţa înseamnă numai achiziţionare de bunuri materiale şi satisfacere a  propriilor plăceri) atunci ceva nu este în regulă.

       Scriptura descrie societatea din vremea lui Noe şi a lui Lot, dominată de o imoralitate sexuală agresivă, violenţă şi închinare la idoli, dar prosperă din punct de vedere material. Ezechiel 16.49 ne spune că păcatul Sodomeni a constat în faptul că aceasta era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. Biblia relatează în capitolul 4 din Geneza că în vremurile dinaintea Potopului a existat nu numai o creştere a populaţiei dar şi o dezvoltare tehnologică (în domeniul agri­culturii, metalurgiei şi al muzicii – divertismentului). În Iov, carte considerată a fi cea mai veche din Biblie, scrisă cu puţin timp după Potop, există un pasaj interesant. Putem citi în Iov 22.15-18 despre oameni nelegiuiţi care au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge; ei ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic? Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi.

       La fel este şi acum, în zilele noastre. În ciuda tuturor problemelor lumii, numeroşi oameni de pe întreg cuprinsul globului au casele pline de bunătăţi, la care strămoşii nici măcar nu au îndrăznit să viseze. Dacă am citi biografia vieţii unei persoane obişnuite care a trăit cu 200 de ani în urmă, am constata că nu există grad de comparaţie cu modul în care majoritatea oamenilor trăiesc azi în lumea modernă. În profeţia din cartea Daniel ni se precizează că în vremurile din urmă cunoştinţa va creşte (Daniel 12.4). Ca rezultat al exploziei dezvoltării tehnologice avem acum din abundenţă bunuri electrice, dispozitive care economisesc timp şi muncă, televizoare, calculatoare, telefoane mobile şi aparate pentru divertisment, obiecte care pentru majoritatea oamenilor nu constituie un motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu, ci mai degrabă îi îndepărtează şi mai mult de El, spunând: Pleacă de la noi.

       În Luca 21.34-36 citim că Isus îi avertizează pe creştinii din zilele dinaintea Răpirii Bisericii: Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” El vorbeşte aici  despre „îmbuibare de mâncare, băutură şi grijile acestei vieţi”, descriind cu alte cuvinte o viaţă materialistă, plină de plăceri, ca fiind un „laţ” care îi va duce pe oameni la orbire faţă de Domnul şi faţă de Împărăţia Lui. Rezultatul va fi că nu vor scăpa de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla (Necazul cel Mare).

       Vremea Necazului este descrisă în Apocalipsa 6-19. Aceste capitole descriu  un sistem comercial şi politic global, care va fi  implementat în timpul Neca­zului şi îşi va cunoaşte sfârşitul ce este descris în Apocalipsa 18. Citim aici despre Babilon, care va fi distrus într-o clipă  la întoarcerea lui Isus pe pământ. Babilonul este înfăţişat ca un locaş al dracilor: pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei. (Apocalipsa 18.2).  În versetele 11-19 citim despre tot felul de mărfuri prin care negustorii se vor îmbogăţi şi despre faptul că aceştia vor deplânge prosperitatea dobândită, căci nu va avea valoare în momentul întoarcerii lui Cristos.Aceste versete descriu abundenţa materială fără precedent ce va exista în lume atunci când va veni El.

       În Iacov 5.1-6, oamenii sunt avertizaţi să nu‑şi mai adune comori în zilele din urmă. Acest pasaj sugerează faptul că în zilele din urmă  vor exista oameni foarte bogaţi care vor profita peste măsură de munca altora pentru a trăi în plăceri şi lux. Creştinii sunt avertizaţi să nu urmeze această cale: Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. (Iacov 5.7)

       Toate aceste pasaje semnalează că în zilele din urmă sistemul comercial al lumii va fi scuturat de o criză enormă, însă nu se va prăbuşi decât atunci când Domnul Isus va reveni pe pământ.

       Profeţiile Scripturilor menţio­nează apariţia unui sistem politic unic, condus de un guvern mondial, rod al procesului de globalizare. Profeţiile din Apocalipsa 13 descriu un sistem global de guvernare, implementat în timpul perioadei Necazului cel Mare. Acest sistem va fi condus pentru o vreme de Fiara sau Anticrist, care va provoca un război cu sfinţii. Toţi cei care vor dori să se întoarcă la Cristos după ce va avea loc Răpirea, vor fi persecutaţi. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.16-18)

       Şi în Daniel 2 avem indicii despre fragilitatea sistemului social din zilele din urmă. Imaginea din visul lui Nebucadneţar pe care Dumnezeu i l‑a descoperit lui Daniel într‑o viziune, anticipează evenimentele ce vor preceda prăbuşirea acestui sistem şi revenirea lui Cristos pe pământ – piatra dezlipită fără ajutorul vreunei mâini… care.. va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic (Daniel 2.3‑45).

       Totul culminează cu versetul din Apocalipsa11.15 …Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.

       Ca să putem fi pregătiţi pentru venirea Domnului, trebuie să ne pocăim şi să credem că Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre şi că a înviat din morţi. Atunci când Îl primim pe El ca Domn şi Mântuitor, păcatele noastre sunt iertate şi în dar primim viaţa veşnică.