În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. (Daniel 9.2)
Daniel a trăit aproape toată viaţa captiv în Babilon – după căderea Ierusalimului şi distrugerea Templului în 597 î.Hr. - şi era deja bătrân când a primit această profeţie. El ştia din profeţiile lui Ieremia că cei 70 de ani pentru dărâmăturile Iersusalimului se apropiau de sfârşit (Ieremia 25.11-12, 29.11) şi că era timpul ca Dumnezeu să readucă poporul evreu în ţinutul şi Templul Său. Astfel, a făcut o rugăciune pentru iertarea păcatelor lui Israel, potrivit cuvintelor din Levitic 26 şi Deuteronom 28 şi 30. El L-a rugat pe Dumnezeu să ierte şi să restaureze Ierusalimul – Sfântul Tău Locaş pustiit (Templul), din dragoste pentru Numele Tău care este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău! (Daniel 9.16-19).
Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel, Domnul a trimis pe îngerul Gabriel cu o profeţie privitoare la un timp de şaptezeci de săptămâni: Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.
După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Daniel 9.24-27)
Profeţia vorbeşte despre poporul Tău (poporul evreu) şi Cetatea cea sfântă (Iersusalim). Versetul 24 ne explică ce va întâmpla până în momentul în care cetatea va fi reconstruită:
-Încetarea fărădelegilor şi ispăşirea păcatelor.
-Ispăşirea nelegiuirii şi aducerea neprihănirii veşnice.
-Pecetluirea vedeniei şi prorociei şi ungerea Sfântului sfinţilor.
Profeţia spune că înainte de sfârşitul celei de-a 69-a săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Însă cetatea (Ierusalimul) şi Sfântul Locaş (Templul) vor fi distruse.
Când Daniel a primit aceaste profeţii, Templul era o ruină. Însă el era înştiinţat că va fi înălţat un al doilea Templu, construit în acelaşi loc, dar şi acesta va fi la rândul lui distrus. Împlinirea acestei profeţii a avut loc în anul 70 î.Hr, când Templul a fost distrus de romani. Între aceste două evenimente, Mesia a venit şi a fost stârpit. Despre cine se vorbeşte aici?
Evreii ortodocşi sunt descurajaţi de faptul că nu reuşesc să găsescă un răspuns la această întrebare. În cartea sa What the Rabbis Know about the Messiah - Ce ştiu rabinii despre Mesia, Rachmiel Frydland descrie modul cum a fost educat religios, în Polonia, înainte de război: Stiam că secretul răscumpărării lui Israel şi a zilelor lui Mesia este ascuns undeva în cartea Daniel. De asemenea, ştiam că unii dintre cei mai mari rabini ai învăţăturii talmudice şi post-talmudice au studiat această carte şi s-au ocupat chiar de descifrarea semnelor şi a încifrărilor simbolice. Referindu-se la răscumpărarea lui Israel, Talmudul şi Mişhna (compilaţii de opinii şi dezbateri) abordează de multe ori subiectul cărţii Daniel, cea care ne descoperă vremea ascunsă a revenirii lui Mesia. Totuşi, la Yeshiva (instituţie rabinică) mi s-a reamintit ameninţător de avertismentul şi de blestemul rostit asupra celor care încearcă să îi descifreze înţelesul deplin. Talmudul precizează: Cei care vor încerca să îi descifreze sfărşitul să fie nimiciţi; ei spun „Din moment ce vremea lui Mesia a venit deja, chiar dacă nu este aşa, înseamnă ca nu va mai veni deloc. (Sanhedrin 97b). În continuare, spune:Concluzia studiilor marilor noştri înţelepţi a fost că Mesia ar fi trebuit să vină în apropierea primului secol al erei noastre – dacă datele din Scriptură sunt adevărate. Un pasaj din Talmud se referă la vremea Erei lui Mesia: Scoala lui Ilie învăţa: lumea va exista şase mii de ani; doua mii de ani fără Torah; două mii de ani cu Torah şi două mii de ani în timpurile lui Mesia (Midrash Rabba Gen.98.3). Conform acestor date, scrierile evreieşti confirmă faptul că Mesia a venit deja.
Comentatorii evrei afirmă adeseori că acest cuvânt, Mesia (în ebraică, Mashiach) înseamnă Unsul şi poate fi folosit atunci când sunt desemaţi regii sau Marii Preoţi. Conform acestui fapt, Jewish Publication Society, adoptă punctul de vedere potrivit căruia Unsul este Marele Preot Onians al III-lea care a murit în anul 171 î.Hr. Totuşi persoana şi data aceasta nu au legătură cu distrugerea Templului din anul 70 d.Hr. de către romani.
Celebrul comentator evreu Rashi a scris despre faptul ca Unsul a fost Agrippa al II-lea, fiul lui Irod Agrippa, a cărui moarte este descrisă în Fapte 12:20-23. Agrippa era un rege doar cu numele peste Iuda (27-93 d.Hr) care fiind de partea romanilor petrecea mult timp în Roma şi era dispreţuit de evrei. El i-a ajutat pe Romani şi pe generalul lor, Titus, să cucerească Ierusalimul, trăind apoi încă 23 de ani, ceea ce îl descalifică total în raport cu această profeţie.
La ce dată şi la ce persoană se referă profeţia lui Daniel?
Există un candidat mult mai potrivit pentru împlinirea acestei profeţii, care a venit la momentul precis şi a făcut exact ceea ce profeţia spunea că va face – Yeshua/Isus din Nazaret. În această profeţie, o săptămână înseamnă o perioadă de şapte ani, aşa cum vedem în Genesa 29.27-28, unde perioada în care Iacov a lucrat pentru Rahela este descrisă ca fiind o săptămână.
Oamenii din vremuri străvechi au calculat un an, pentru festivalurile (sărbătorile) lor, ca fiind o perioadă de 12×30 zile (360 zile). În Daniel 9 perioada de of 70×7 de ani este împărţită în 3 secţiuni, 7+62+1. Cea numită drept Moshiach, sau Mesia, ar avea loc la sfârşitul celei dea 39-a săptămâni (adică 7+62). Apoi ar urma distrugerea Ierusalimului şi a Templului şi o perioadă nespecificată de timp în care vor avea loc războaie şi distrugeri. Acestea ar fi urmate de profeţia celor 70 de săptămâni care va aduce pustiirea, sfârşitul acestor lucruri fiind descris în versetul 24.
În vreme ce Daniel primea această profeţie, oraşul Ierusalim era în ruine, urmând să fie reconstruit. În versetul 25 citim despre darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului cu referiri la drumurile cetăţii şi la zid. Neemia 2:8 aminteşte decretul de a reconstrucţie a zidurilor oraşului în luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe.
Sir Robert Anderson a calculat această dată în cartea sa, Coming Prince – Prinţul care vine, ca fiind 14 martie 445 î.Hr. şi data până la venirea Prinţului Mesia ca fiind 7+62x7x360 = 173.880 zile. El a descifrat data naşterii lui Isus ca fiind în toamna anului 4 î.Hr. Conform Luca 3, care ne spune că Isus şi-a început lucrarea în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar, când avea cam 30 de ani, Sir Robert Anderson a plasat începutul lucrării lui Isus în august anul 28 d.Hr şi crucificarea Lui în anul 32 d.Hr. Sintagma Prinţul Mesia (Regele Mesia – Meshiach Nagid) se referă la dreptul lui Mesia asupra tronului lui David. Isus nu S-a exprimat niciodată în mod public, în timpul lucrării Lui, cu privire la acest drept, până în momentul intrării triumfale în Ierusalim, împlinind astfel profeţia din Zaharia 9.9:
Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
Mulţimile au strigat la acest eveniment: Osana (Hosanna), fiului lui David! (ebraică: hoshienu – Domnul, Salvatorul nostru), Binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului! (Matei 21.15, Luca 19.38).
Aceste cuvinte Îl arată pe Isus ca fiind Regele Mesianic. Isus a refuzat cererea fariseilor de a‑şi certa ucenicii, spunând: Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga. (Luca 19:39-40).
Astfel, atesta că El este Regele din genealogia lui David care vine în Numele Domnului. Aceasta era revelaţia despre Prinţul Mesia.
Ne putem da seama din Evanghelii (Ioan 12.1-12) că Intrarea Triumfală a avut loc, conform calendarului evreiesc, în ziua a 10-a a lunii Nisan. Exod 12:3 ne spune că Mielul de Paşte trebuia dus în ziua a 10-a a lunii Nisan să fie verificat de orice cusur, înainte de a fi jertfit în ziua a 14-a a lunii Nisan. În cartea sa, Sir Robert Anderson calculează intervalul de timp dintre decretul lui Artaxerxe şi Intrarea Triumfală în Ierusalim: Conform calendarului Iulian data de 10 Nisan era 6 aprilie 32 d.Hr. Care a fost intervalul de timp între decretul de a rezidi Ierusalimul şi venirea în mod public a „Prinţului Mesia” – între 14 martie 445 î.Hr. şi 6 aprilie 32 d.Hr? INTERVALUL DE TIMP ESTE FORMAT DIN EXACT 173880 DE ZILE , SAU DE SAPTE ORI SAIZECI SI NOUA DE ANI PROFETICI A CATE 360 DE ZILE, acestea fiind primele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia îngerului Gabriel. (pg. 127-128).
Cu acestă ocazie, Isus nu a venit să stăpânească şi să domnească aşa cum a domnit regele David. Psalmul 118 ne arată că după ce Mesia a fost întâmpinat cu urări: Osana, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (Psalmul 118.25-26), a fost legat cu funii şi sacrificat (Psalmul 118:27).
Daniel 9:26 întăreşte aceste fapte. În Daniel 9:26 citim că după cea de-a 62-a săptămână, Mesia va fi stârpit (în ebraică karath). Sensul uzual al acestui cuvânt se referă la cei din Israel care erau pedepsiţi pentru păcatele lor ((Exod 12.15, Levitic 18.29, Numeri 15.30). Profeţia continuă spunând că va fi stârpit dar nu pentru El Însuşi (în ebraică ve’ein lo). Ebraica are două sensuri pentru expresia nu pentru El Însuşi (traducere din Versiunea Autorizată) sau nu va avea nimic (traducerea NIV). Ambele sensuri se aplică lui Isus. A fost stârpit, a suferit pedeapsa pentru păcat, nu din cauza propriului păcat ci pentru păcatul altora, împlinind cuvintele din Isaia 53.6: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Profeţii evrei au rostit două tipuri de profeţii despre Mesia. Pe de o parte El este Slujitorul care suferă şi pe de altă parte El este Regele care domneşte. Cu ocazia primei Lui veniri, Isus a împlinit profeţiile despre Slujitorul care a suferit, dar nu şi pe cele despre Regele care domneşte.
Prin urmare El nu a avut o Împărăţie vizibilă, adică nu a domnit stând pe tronul lui David în Ierusalim.
Contrar dorinţelor evreilor, Mesia nu i-a învins pe duşmanii Israelului, nu a adus pacea lumii, şi nu a domnit peste Ierusalim în vremea Sa. În schimb, a fost condamnat la moarte şi a înviat din morţi. Le-a oferit iertarea păcatelor şi viaţa veşnică tuturor celor ce cheamă Numele Lui ca să fie mântuiţi.
Aşa se explică Isaia 53, unde citim că după ce Slujitorul Domnului (Mesia) a fost şters de pe pământul celor vii (versetul 8), El va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile (versetul 10). Atunci, Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor (versetul 11).
Conform profeţiei lui Daniel, după ce Mesia a fost stârpit a urmat distrugerea cetăţii şi a locaşului (Ierusalim şi Templul). Isus a profeţit acesta în Luca 19.41-44, 21.20-24:
Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.
Isus a spus că Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri până se va împlini vremea, adică sfârşitul dominării Neamurilor, care va avea loc atunci când va apărea Piatra din Daniel 2:44-45 la cea de-a doua venire a lui Mesia. În tot acest timp Israelul va fi pus deoparte pentru a fi salvat de Dumnezeu şi va trece printr-o vreme îndelungată, nespecificată, în care nu va exista un rege, un preot sau vreo revelaţie de la Domnul :
Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi. (Osea 3.4, vezi şi Isaia 29.9-13).
Totuşi, acest timp va lua sfârşit şi Dumnezeu se va întoarce din nou către Israel revelându-L, în zile din urmă, pe Mesia: După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.
Noul Testament ne arată că evreii vor rămâne un popor care va fi salvat în zilele din urmă. (Romani 9‑11). După prima venire a lui Mesia, distrugerea Ierusalimlui şi a Templului va fi săvârşită de oamenii prinţului ce are să vină. Prinţul care va veni este cornul cel mic al celei de-a patra fiare (Roma) din Daniel 7:7-8,19-28. Apocalipsa ni-l revelează ca fiind Fiara/Omul Păcatului sau Antichristul.
Cei care au distrus oraşul şi Templul au fost romanii. Există deci o legătură între venirea Anticristului şi Imperiul Roman reînviat. Distrugerea Templului va fi însoţită de un potop (un simbol folosit adeseori pentru a înfăţişa o invazie), războaie şi necaz. Isus a avertizat că vremea de după prima Lui venire va fi caracterizată de războaie şi veşti de războaie (Matei 24:6), opusul mult doritei ere a păcii.
Punctul culminant va fi atins atunci când urâciunea pustiirii va sta în locul sfânt – o referinţă din Daniel (Matei 24:15). Astfel, Daniel ne spune că perioada care va urma încheierii celei de-a 69 săptămâni va fi una nedeterminată, caracterizată de războaie şi de pustiirea Ierusalimului.
Deci cum rămâne cu cea de-a 70-a săptămână şi perioada dintre sfârşitul celei de-a 69-a şi începutul celei de-a 70-a săptămâni?
Vom analiza mai detailat acestă perioadă în următoarea noastră ediţie dar, pe scurt, acestă epocă începe odată cu revărsarea Duhului Sfânt de Ziua Cincizecimii, cu festivalul evreiesc Shavuoth, la 50 de zile dupa învierea lui Isus. Se termină odată cu răpirea Bisericii aşa cum este ea descrisă în 1Tesaloniceni 4:
Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
În concluzie, noi trăim exact în aceasta perioadă, în care Biserica adevărată a lui Isus aduce mesajul salvării în lume.
După această perioadă, scopul lui Dumnezeu pentru răscumpărare se va îndrepta către Israel şi atunci va începe o perioadă de 7 ani care face parte din cea de-a 70-a săptămână. Israelul va face un legământ cu prinţul care va veni care este Antichristul. Acesta va fi, cu siguranţă, un tratat de pace care va promite izbăvirea de la ameninţarea distrugerii, dar care în final se va dovedi a fi un legământ cu moartea (Isaia 28.13-22) şi va conduce la vremea necazului lui Iacov (Ieremia 30) sau la necazul cel mare descris de Isus în Matei 24.15-31. Punctul culminant al acestei perioade va fi a doua venire a lui Isus ca Rege şi Mesia şi El va face ca toate proorociile din Daniel 9:24 să se împlinească.
Mai multe despre acest subiect în următoarea ediţie.
Comentarii recente