Revoltele din august, care au izbucnit în oraşele din Marea Britanie, au distrus proprietăţi în valoare de milioane de lire şi au scos la iveală ceea ce David Cameron numea prăbuşirea morală a societăţii noastre. Numeroşi analişti au scos în evidenţă modul în care agenţiile guvernamentale şi statul au alimentat  cele mai rele aspecte ale naturii umane.

       Max Hastings a scris într-un articol pentru Mail Online: Anii de dogmă liberală au eclozat o generaţie de tineri lipsiţi de morală, needucaţi, dependenţi de bunăstare, abrutizaţi. El continuă, spunând că lipsa de educaţie morală a condus la educaţia unor copii care sunt în esenţă fiare sălbatice, îndrumaţi doar de înstincte animalice, ce răspund în mod reflex doar la a mânca şi a bea, a face sex, a fura sau a distruge proprietatea altora.

       Astăzi, părinţilor le este deseori frică să îşi disciplineze copii de teama legii drepturilor omului.

       Pentru a nu părea prea duri, profesorii au îngăduit ca unele comportamente înspăimântătoare să se înrădăcineze în şcoli. Dacă la aceasta adăugăm influenţa violen­ţei, a imoralităţii sexuale şi a ocultului din programele populare de divertisment, nu este prea greu să ne dăm seama de cauza regresului societăţii noastre. Chiar şi cei care încearcă să-L facă cunoscut pe Dumnezeu copiilor lor şi să le arate diferenţa dintre bine şi rău, sunt în mod constant descurajaţi de forţele necreştine care lucrează în sistemul nostru educaţional, în mass-media şi în industria divertismentului. Mulţi oameni nici nu au idee ce învaţă Biblia în cele 10 porunci, de ce Isus a murit şi a înviat sau ce se întâmplă după moarte. Deseori creştinismul este caricaturizat sau catalogat ca fiind demodat, retrograd îngust la minte. Este aproape interzis să înveţi în şcoli că Dumnezeu a creat universul, că Isus este unicul Salvator al lumii sau că atunci când vom muri vom sta înaintea Domnului în Ziua Judecăţii. Chiar multe dintre biserici nu-i mai  învaţă pe oameni aceste adevăruri.

       Pavel i-a scris lui Timotei despre situaţia morală din zilele din urmă: Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neas­cultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neîn­frânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. (2Timotei 3:1-6)

       Dumnezeu ne cheamă să ne pocăim şi să credem în Evanghelie, căci numai ea ne poate aduce salvarea în aceste vremuri de tulburare:  Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi. (Fapte 17:30-31

Oamenii de ştiinţă au dezvoltat o nouă generaţie de dispozitive de supraveghere fără baterie care pot fi implantate sub piele şi care transmit pe distanţe mari, utilizând tehnologia wireless. Cercetătorii lucrează la nano-sisteme care ar putea fi injectate în braţele pacienţilor pentru a fi  astfel monitorizaţi de către doctorii aflaţi la kilometri distanţă. Alimentate doar cu energia obţinută din mişcarea obişnuită a unei persoane sau de pulsaţiile vaselor de sânge, acestea ar funcţiona până la moartea persoanei. Asemenea dispozitive ar putea fi utilizate de spitale pentru a localiza pacienţii sau poate pentru a verifica dacă aceştia din urmă urmează tratamentul prescris. Dar ar putea fi utile, în acelaşi timp, armatei sau sistemului de justiţie care caută în mod constant noi căi de a-i spiona pe criminali. Zhong Lin Wang de la Universitatea Georgia Tech, SUA, a consemnat progresele în publicaţia Nano Letters. El precizează:

       Această dezvoltare reprezintă un punct de referinţă în producerea electro­nicelor portabile care vor fi fi alimentate de mişcarea corpului fără a fi nevoie de baterii sau instrumente electrice. Nanogeneratorii sunt destinaţi să schimbe vieţi în viitor. Potenţialul lor este limitat doar de către imaginaţia omului.

       Aceste dispozitive ar putea reprezenta un interes major în planul Antichristului ca modalitate de a menţine controlul asupra populaţiei şi de a  aduce semnul fiarei.

Musulmanii imigranţi alcă­tuiesc în prezent 40% din populaţia oraşului spaniol Salt, de lângă Barcelona. Arabia Saudită a finanţat planurile pentru o moschee imensă care să fie condusă de mişcarea Salafi a Islamului. Aceasta reprezintă o formă reacţionară a Islamului, care doreşte restabilirea forţată a unui imperiu Islamic (Califat) în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord şi în anumite regiuni din Europa, cum ar fi Spania. Deoarece Spania a fost condusă de cuceritorii musulmani din 711 până în 1497, salafiştii consideră că aceasta trebuie să fie recucerită pentru Islam, credinţă bazată pe conceptul islamic care spune că un teritoriu odată ocupat de Islam trebuie să rămână pentru totdeauna sub dominaţie musul­mană. Ei învaţă că legea islamică, Sharia (un cod religios cu reguli de viaţă) este mai presus decât legea civilă spaniolă.

       De asemenea, ei promovează înfiinţarea unei societăţi musulmane similare în Spania. Pe lângă Catalonia, salafiştii încep să se răspândească în întreaga Spanie.

       În Franţa se construiesc mai multe moschei decât biserici Romano-catolice şi există la ora actuală mai mulţi musulmani decât catolici practicanţi. În fiecare vineri, mii de musulmani din Paris şi din alte oraşe franceze, blochează străzile şi trotuarele pentru rugă­ciunea de la miezul zilei. Unele moschei au început să difuzeze pe străzi, la boxe, predici şi cântări islamice. În ciuda multor proteste publice, autorităţile locale au evitat să intervină de teama izbucnirii unor revolte.

              Marea Britanie a extins gradual influenţa legii islamice Sharia, prin implementarea în paralel a unui sistem islamic financiar şi legal în propria sa viaţă publică. Marea Britanie a devenit un centru global pentru lumea financiară islamică, aceasta fiind sprijinită şi de guvernul britanic. Au fost aprobate ipotecile şi fondurile de pensii care respectă Sharia, astfel încât musulmanii pot strânge bani pentru pensie în conformitate cu principiile islamice. Există cel puţin 85 de tribunalele islamice Sharia în ţară, acestea aplicând legea Sharia pentru a rezolva problemele domestice, maritale, şi cele legate de afaceri. Numeroşi musulmani consideră că implementarea legii islamice reprezintă o parte esenţială din strategia de islamizare a Vestului, rezistând astfel  oricărei tentative de a o îngenunchia.

       Clare Lopez a scris un articol intitulat Legea Islamică cucereşte Vestul în care spune:

       Civilizaţia liberal democrată occidentală este asaltată de forţele Islamului, Sharia. Aşa-numita „Primăvară arabă” care a cuprins în 2011 întregul Orient Mijlociu, plină de speranţele şi visele a milioane de oameni care căutau elibertatea de tiranie a fost, din păcate, rechiziţionată pentru faza violentă a “Trezirii islamice” care a început în secolul 20. Conducătorii jihadişti ai acelei mişcări islamice căutau să restabilească  califatul şi să  impună la nivel mondial  legea islamică.

       Ei sunt acum  hotărâţi şi complecşi, folosindu-se cu abilitate de informaţiile de război pentru a coopta şi a  neutraliza puţinul care a mai rămas apărării occidentale. Frăţia Musulmană declară deschis că lucrează la “eliminarea şi distrugerea civilizaţiei occidentale din interior şi la sabotarea casei sale mizere cu mâinile noastre şi cu mâinile  credincioşilor noştri, astfel ca religia lui Allah să câştige victoria peste toate celelalte religii. http://www.radicalislam.org

 În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. (Daniel 9.2)

       Daniel a trăit aproape toată viaţa captiv în Babilon – după căderea Ierusalimului şi distrugerea Templului în 597 î.Hr. -  şi era deja bătrân când a primit această profeţie. El ştia din profeţiile lui Ieremia că  cei 70 de ani pentru dărâmăturile Iersusalimului se apropiau de sfârşit (Ieremia 25.11-12, 29.11) şi că era timpul ca Dumnezeu să readucă poporul evreu în ţinutul şi  Templul Său. Astfel, a făcut o rugăciune pentru iertarea păcatelor lui Israel, potrivit cuvintelor din Levitic 26 şi Deuteronom 28 şi 30. El L-a rugat pe Dumnezeu să ierte şi să restaureze Ierusalimul – Sfântul Tău Locaş pustiit (Templul), din dragoste pentru Numele Tău care este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău! (Daniel 9.16-19).

       Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel, Domnul a trimis pe îngerul Gabriel cu o profeţie privitoare la un timp de şaptezeci de săptămâni: Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea nepri­hănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.  Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.  El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Daniel 9.24-27)

       Profeţia vorbeşte despre poporul Tău (poporul evreu) şi Cetatea cea sfântă (Iersusalim). Versetul 24 ne explică ce va întâmpla până în momentul în care cetatea va fi reconstruită:

        -Încetarea fărădelegilor şi ispăşirea păcatelor.

       -Ispăşirea nelegiuirii şi aducerea neprihănirii veşnice.

       -Pecetluirea vedeniei şi prorociei şi ungerea Sfântului sfinţilor.

       Profeţia spune că înainte de sfârşitul celei de-a 69-a săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Însă cetatea (Ierusalimul) şi Sfântul Locaş (Templul) vor fi distruse.

       Când Daniel a primit aceaste profeţii, Templul era o ruină. Însă el era înştiinţat că va fi înălţat un al doilea Templu, construit în acelaşi loc, dar şi acesta va fi la rândul lui distrus. Împlinirea acestei profeţii a avut loc în anul 70 î.Hr, când Templul a fost distrus de romani. Între aceste două evenimente, Mesia a venit şi a fost stârpit. Despre cine se vorbeşte aici?

       Evreii ortodocşi sunt descurajaţi de faptul că nu reuşesc să găsescă un răspuns la această întrebare. În cartea sa What the Rabbis Know about the Messiah - Ce ştiu rabinii despre Mesia, Rachmiel Frydland descrie modul cum a fost educat religios, în Polonia, înainte de război: Stiam că secretul răscumpărării lui Israel şi a zilelor lui Mesia este ascuns undeva în cartea Daniel. De asemenea, ştiam că unii dintre cei mai mari rabini ai învăţăturii talmudice şi post-talmudice au studiat această carte şi s-au ocupat chiar de descifrarea semnelor şi a încifrărilor simbolice. Referindu-se la răscumpărarea lui Israel, Talmudul şi Mişhna (compilaţii de opinii şi dezbateri) abordează de multe ori subiectul cărţii Daniel, cea care ne descoperă vremea ascunsă a revenirii lui Mesia. Totuşi, la Yeshiva (instituţie rabinică) mi s-a reamintit ameninţător de avertismentul şi de blestemul rostit asupra celor care încearcă să îi descifreze înţelesul deplin. Talmudul precizează: Cei care vor încerca să îi descifreze sfărşitul să fie nimiciţi; ei spun „Din moment ce vremea lui Mesia a venit deja, chiar dacă nu este aşa, înseamnă ca nu va mai veni deloc. (Sanhedrin 97b). În continuare, spune:Concluzia studiilor marilor noştri înţelepţi a fost că Mesia ar fi trebuit să vină în apropierea primului secol al erei noastre – dacă datele din Scriptură sunt adevărate. Un pasaj din Talmud se referă la vremea Erei lui Mesia: Scoala lui Ilie învăţa: lumea va exista şase mii de ani; doua mii de ani fără Torah; două mii de ani cu Torah şi două mii de ani în timpurile lui Mesia (Midrash Rabba Gen.98.3). Conform acestor date, scrierile evreieşti confirmă faptul că Mesia a venit deja.

       Comentatorii evrei afirmă adeseori că acest cuvânt, Mesia (în ebraică, Mashiach) înseamnă Unsul şi poate fi folosit atunci când sunt desemaţi regii sau  Marii Preoţi.  Conform acestui fapt, Jewish Publication Society, adoptă punctul de vedere potrivit căruia Unsul este Marele Preot Onians al III-lea care a murit în anul 171 î.Hr. Totuşi persoana şi data aceasta nu au legătură cu distrugerea Templului din anul 70 d.Hr. de către romani.

       Celebrul comentator evreu Rashi a scris despre faptul ca Unsul a fost Agrippa al II-lea, fiul lui Irod Agrippa, a cărui moarte este descrisă în Fapte 12:20-23. Agrippa era un rege doar cu numele peste Iuda (27-93 d.Hr) care fiind de partea romanilor petrecea mult timp în Roma şi era dispreţuit de evrei. El i-a ajutat pe Romani şi pe generalul lor, Titus, să cuce­rească Ierusalimul, trăind apoi încă 23 de ani, ceea ce îl descalifică total în raport cu această profeţie.

       La ce dată şi la ce persoană se referă profeţia lui Daniel?

       Există un candidat mult mai potrivit pentru împlinirea acestei profeţii, care a venit la momentul precis şi a făcut exact ceea ce profeţia spunea că va face – Yeshua/Isus din Nazaret.  În această profeţie, o săptămână înseamnă o perioadă de şapte ani, aşa cum vedem în Genesa 29.27-28, unde perioada în care Iacov a lucrat pentru Rahela este descrisă ca fiind o săptămână.

       Oamenii din vremuri străvechi au calculat un an, pentru festivalurile (sărbătorile) lor, ca fiind o perioadă de 12×30 zile (360 zile). În Daniel 9 perioada de of 70×7 de ani este împărţită în 3 secţiuni, 7+62+1. Cea numită  drept Moshiach, sau Mesia, ar avea loc la sfârşitul celei dea 39-a săptămâni (adică 7+62). Apoi ar urma distrugerea Ierusalimului şi a Templului şi o perioadă nespe­cificată de timp în care vor avea loc războaie şi distrugeri. Acestea ar fi urmate de profeţia celor 70 de săptămâni care va aduce pustiirea, sfârşitul acestor lucruri fiind descris în versetul 24.

       În vreme ce Daniel primea această profeţie, oraşul Ierusalim era în ruine, urmând să fie reconstruit. În versetul 25 citim despre darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului cu referiri la drumurile cetăţii  şi la zid. Neemia 2:8 aminteşte decretul de a reconstrucţie a zidurilor oraşului în luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe.

       Sir Robert Anderson a calculat această dată în cartea sa, Coming Prince – Prinţul care vine, ca fiind 14 martie 445 î.Hr. şi data până la venirea  Prinţului  Mesia ca fiind 7+62x7x360 = 173.880 zile. El a descifrat data naşterii lui Isus ca fiind în toamna anului 4 î.Hr. Conform Luca 3, care ne spune că Isus şi-a început lucrarea în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar, când avea cam 30 de ani, Sir Robert Anderson a plasat începutul lucrării lui Isus în  august anul 28 d.Hr şi crucificarea Lui în anul 32 d.Hr. Sintagma Prinţul Mesia (Regele Mesia – Meshiach Nagid) se referă la dreptul lui Mesia asupra tronului lui David. Isus nu S-a exprimat niciodată în mod public, în timpul lucrării Lui, cu privire la acest drept, până în momentul intrării triumfale în Ierusalim, împlinind astfel profeţia din Zaharia 9.9: 

       Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.

       Mulţimile au strigat la acest eveniment: Osana (Hosanna), fiului lui David! (ebraică:  hoshienu – Domnul, Salvatorul nostru),  Binecuvântat este împăratul care vine în numele  Domnului! (Matei 21.15, Luca 19.38).

       Aceste cuvinte Îl arată pe Isus ca fiind Regele Mesianic. Isus a refuzat cererea fariseilor de a‑şi certa ucenicii, spunând: Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga. (Luca 19:39-40).

       Astfel, atesta că El este Regele din genealogia lui David care vine în Numele Domnului. Aceasta era revelaţia despre Prinţul Mesia.

       Ne putem da seama din Evanghelii (Ioan 12.1-12) că Intrarea Triumfală  a avut loc, conform calendarului evreiesc, în ziua a 10-a a lunii Nisan. Exod 12:3 ne spune că Mielul de  Paşte trebuia dus în ziua a 10-a a lunii Nisan să fie verificat de orice cusur, înainte de a fi jertfit în ziua a 14-a a lunii Nisan. În cartea sa, Sir Robert Anderson calculează intervalul de timp dintre decretul lui Artaxerxe şi Intrarea Triumfală în Ierusalim: Conform calendarului Iulian data de 10 Nisan era 6 aprilie 32 d.Hr. Care a fost intervalul de timp între decretul de a rezidi Ierusalimul şi venirea în mod public a „Prinţului Mesia” – între 14 martie 445 î.Hr. şi 6 aprilie 32 d.Hr? INTERVALUL DE TIMP ESTE FORMAT DIN EXACT 173880 DE ZILE , SAU DE SAPTE ORI SAIZECI SI NOUA DE ANI PROFETICI A CATE 360 DE ZILE, acestea fiind primele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia îngerului Gabriel. (pg. 127-128).

       Cu acestă ocazie, Isus nu a venit să stăpânească şi să domnească aşa cum a domnit regele David. Psalmul 118 ne arată că după ce Mesia a fost întâmpinat cu urări: Osana, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (Psalmul 118.25-26), a fost legat cu funii şi sacrificat (Psalmul 118:27).

       Daniel 9:26 întăreşte aceste fapte. În Daniel 9:26 citim că după cea de-a 62-a săptămână, Mesia va fi stârpit (în ebraică karath). Sensul uzual al acestui cuvânt se referă la cei din Israel care erau pedepsiţi pentru păcatele lor ((Exod 12.15, Levitic 18.29, Numeri 15.30). Profeţia continuă spunând că va fi stârpit dar nu pentru El Însuşi (în ebraică ve’ein lo). Ebraica are două sensuri pentru expresia nu pentru El Însuşi (tra­ducere din Versiunea Autorizată)  sau nu va avea nimic (traducerea NIV). Ambele sensuri se aplică lui Isus. A fost stârpit, a suferit pedeapsa pentru păcat, nu din cauza propriului păcat ci pentru păcatul altora, împlinind cuvintele din Isaia 53.6: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

       Profeţii evrei au rostit două tipuri de profeţii despre Mesia. Pe de o parte El este Slujitorul care suferă şi pe de altă parte El este Regele care domneşte. Cu ocazia primei Lui veniri, Isus a împlinit profeţiile despre Slujitorul care a suferit, dar nu şi pe cele despre Regele care domneşte.

       Prin urmare El nu a avut o Împărăţie vizibilă, adică nu a domnit stând pe tronul lui David în Ierusalim.

       Contrar dorinţelor evreilor, Mesia nu i-a învins pe duşmanii Israelului, nu a adus pacea lumii, şi nu a domnit peste Ierusalim în vremea Sa. În schimb, a fost condamnat la moarte şi a înviat din morţi. Le-a oferit iertarea păcatelor şi viaţa veşnică tuturor celor ce cheamă Numele Lui ca să fie mântuiţi.

       Aşa se explică Isaia 53, unde citim că după ce Slujitorul Domnului (Mesia) a fost şters de pe pământul celor vii (versetul 8),  El va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile (versetul 10). Atunci, Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor (versetul 11).

       Conform profeţiei lui Daniel, după ce Mesia a fost stârpit a urmat distrugerea cetăţii şi a locaşului (Ierusalim şi Templul). Isus a profeţit acesta în Luca 19.41-44, 21.20-24:

       Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.

Isus a spus că Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri până se va împlini vremea, adică sfârşitul dominării Neamurilor, care va avea loc atunci când va apărea Piatra din Daniel 2:44-45 la cea de-a doua venire a lui Mesia. În tot acest timp Israelul va fi pus deoparte pentru a fi salvat de Dumnezeu şi va trece printr-o vreme îndelungată, nespecificată, în care nu va exista un rege, un preot sau vreo revelaţie de la Domnul :

       Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi. (Osea 3.4, vezi şi Isaia 29.9-13).

       Totuşi, acest timp va lua sfârşit şi Dumnezeu se va întoarce din nou către Israel revelându-L, în zile din urmă, pe Mesia: După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.

       Noul Testament ne  arată că evreii vor rămâne un popor care va fi salvat în zilele din urmă. (Romani 9‑11). După prima venire a lui Mesia, distrugerea Ierusalimlui şi a Templului va fi săvârşită de oamenii prinţului ce are să vină. Prinţul care va veni este cornul cel mic al celei de-a patra fiare (Roma) din Daniel 7:7-8,19-28. Apocalipsa ni-l revelează ca fiind Fiara/Omul Păcatului sau Antichristul.

       Cei care au distrus oraşul şi Templul au fost romanii. Există deci o legătură între venirea Anticristului şi Imperiul Roman reînviat. Distrugerea Templului va fi însoţită de un potop (un simbol folosit adeseori pentru a înfăţişa o invazie), războaie şi necaz. Isus a avertizat că vremea de după prima Lui venire va fi caracterizată de războaie şi veşti de războaie (Matei 24:6), opusul mult doritei ere a păcii.

       Punctul culminant va fi atins atunci când urâciunea pustiirii va sta în locul sfânt – o referinţă din Daniel (Matei 24:15). Astfel, Daniel ne spune că perioada care va urma încheierii celei de-a 69 săptămâni va fi una nedeterminată, caracterizată de războaie şi de pustiirea Ierusalimului.

       Deci cum rămâne cu cea de-a 70-a săptămână şi perioada dintre sfârşitul celei de-a 69-a şi începutul celei de-a 70-a săptămâni?

       Vom analiza mai detailat acestă perioadă în următoarea noastră ediţie dar, pe scurt, acestă epocă începe odată cu revărsarea Duhului Sfânt de Ziua Cincizecimii, cu festivalul evreiesc Shavuoth, la 50 de zile dupa învierea lui Isus. Se termină odată cu răpirea Bisericii aşa cum este ea descrisă în 1Tesaloniceni 4:

       Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

       În concluzie, noi trăim exact în aceasta perioadă, în care Biserica adevărată a lui Isus aduce mesajul salvării în lume.

       După această perioadă, scopul lui Dumnezeu pentru răscumpărare se va îndrepta către Israel şi atunci va începe o perioadă de 7 ani care face parte din cea de-a 70-a săptămână. Israelul va face un legământ cu prinţul care va veni care este Antichristul. Acesta va fi, cu siguranţă, un tratat de pace care va promite izbăvirea de la ameninţarea distrugerii, dar care în final  se va dovedi a fi un legământ cu moartea (Isaia 28.13-22) şi va conduce la vremea necazului lui Iacov (Ieremia 30) sau la necazul cel mare descris de Isus în Matei 24.15-31. Punctul culminant al acestei perioade va fi a doua venire a lui Isus ca Rege şi Mesia şi El va face ca toate proorociile din Daniel 9:24 să se împlinească.

Mai multe despre acest subiect în următoarea ediţie.

 

     

        În data de 23 septembrie, preşedintele Autorităţii Pales­tiniene, Mahmoud Abbas, a înaintat secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, o cerere de aderare a Palestinei ca stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Palestinienii intenţionează să stabilească în Cisiordania (teritoriu aflat pe partea stângă a Iordanului) un stat independent şi suveran, care să includă Ierusalimul de Est şi Fâşia Gaza.  Deoarece SUA are drept de veto asupra Tratatului prin care se negociează  membralitatea Pales­tinei, acest tratat urmează să fie amânat sau respins în Consiliul de Securitate al ONU. Următoarea mişcare a palestinienilor ar fi să solicite, printr-o rezoluţie înaintată Adunării Generale, acordarea statutului de stat non-membru.

       În urma întâlnirii ONU, cvartetul de mediatori pentru Orientul Mijlociu (SUA, ONU, Uniunea Europeana şi Rusia) a făcut apel la israelieni şi palestinieni să reia tratativele de pace în cel mai scurt timp, pentru ca în termen de trei luni să înainteze o propunere cu privire la chestiunile teritoriale şi de securitate. Termenul limită de încheiere a unui acord final este fixat până la sfârşitul anului 2012.

Opinia liderilor:

       Mahmoud Abbas, preşe­dintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, a cerut recunoaşterea Statului Palestina ca stat independent, cu capitala în Iersusalimul de Est, având ca teritoriu întreaga Cisiordanie, Iersusalimul de Est şi Fâşia Gaza pe care Israelul le-a ocupat în războiul din iunie 1967. Viitoarea Palestină trebuie să includă Vechiul Oraş al Ierusalimului cu Cartierul Evreiesc şi Zidul de Vest – cel mai sfânt locaş pentru evrei. Abbas a declarat că nu va relua negocierile dacă Israelul va continua înfiinţarea unor noi comunităţi în teritoriu şi nu va recunoaşte Israelul ca stat evreiesc.

       În discursul său propagandistic antisemit a acuzat Israelul de purificare etnică, de apartheid şi de crime împotriva umanităţii. Deşi a precizat că provine din Ţara Sfântă, ţinutul Palestinei, tărâmul mesajelor divine, amintind de legăturile strânse pe care le‑au avut Mahomed şi Isus cu acest teritoriu, el a omis în totalitate legătura istorică a evreilor cu acest ţinut despre care vorbeşte Biblia.

       Benjamin Netanyahu, premierul israelian, a respins cererea  de revenire la graniţele dinaintea războiului din 1967 ca bază pentru discuţii, motivând că acestea  sunt imposibil de apărat. El a citat din profetul Isaia, spunând: Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină. Aceasta să fie lumina păcii.  Deşi Netanyahu nu a făcut nici o referire la provenienţa citatului, precizăm că premierul israelian a menţionat un verset din Biblie, Isaia 9 – capitol ce descrie venirea lui Mesia. Versetul se regăseşte în Matei 4.16 -  norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina – şi este urmat de cuvintele Domnului Isus: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.

       Netanyahu a amintit că Israelul este străvechea patrie biblică a poporului evreu şi a spus că pacea cu palestinienii se poate obţine numai prin negocieri între părţile implicate şi nu prin rezoluţii date de ONU. El a acuzat palestinienii că doresc un stat fără pace şi din nou a solicitat ca pacea să fie bazată pe programe de securitate ce îndeplinesc necesităţile Israelului, inclusiv prezenţa militară a Israelului în Valea Iordanului, şi recunoaşterea de către palestinieni a statului evreiesc. Totodată, Netanyahu a luat poziţie împotriva ONU pentru conduita lui antisemită faţă de Israel. El a făcut şi avertizări cu privire la pericolul reprezentat de Islamul internaţional militant, care: doreşte nu să elibereze ci să înrobească, nu să construiască ci să distrugă şi se opune nu politicilor Israelului, ci însăşi existenţei acestuia. El a somat comunitatea internaţională să împiedice dorinţa Iranului de a obţine arma nucleară

       Mahmud Ahmadinejad,  preşedintele iranian,  a negat existenţa Holocaustului şi a acuzat Statele Unite că atacurile de la  11 septembrie au fost doar pretextul invadării şi declanşării războaielor din Irak şi Afganistan. El a declarat că Statele Unite şi aliaţii săi privesc Sionismul ca un concept şi o ideologie sacră şi că aşa-zisul lor mesia cunoscut ca Imam al-Mahdi sau al Doisprezecelea Imam vine curând, acesta fiind Salvatorul Suprem al omenirii şi moştenitorul tuturor mesagerilor divini.   Împreună cu Isus (adică acel Isus pe care musulmanii îl descriu doar ca profet) va crea o societate ideală punând capăt tiraniei şi aducând cunoştinţă, pace, dreptate, libertate şi dragoste în întreaga lume.

        Ahmedinejad crede că această Nouă Ordine Mondială implică o remodelare radicală a lumii sub conducerea unui califat islamic, un guvern modial condus de ceea ce înţelege el prin Mesia, adică Mahdi. El consideră că aceste lucruri se vor întâmpla curând printr-un conflict ce va duce la sfârşitul a ceea ce el numeşte  Marele Satan” (Statele Unite) şi Micul Satan (Israel).

       Barak Obama, preşedintele  SUA, a susţinut într‑un discurs crearea unei Noi Ordini Mondiale care să rezolve în mod paşnic provocările din aceste timpuri, în care oamenii să fie capabili să trăiască în libertate şi demnitate, să aibă acces la educaţie şi să-şi urmeze scopurile, să-şi iubească familiile şi pe Dumnezeu, şi să vieţuiască în acel fel de pace pentru care viaţa merită trăită. În discurs, preşedintele şi‑a exprimat compa­siunea pentru Israel, o ţară înconjurată de vecini care au iniţiat în mod repetat războaie împotriva lui. Şi-a văzut cetăţenii ucişi de bombe şi de atacuri sinucigaşe şi a fost ameninţat de liderii unor naţiuni mult mai mari care doresc să îl şteargă de pe faţa pământului.

       Cum pot fi interpretate aceste evenimente şi declaraţii

       Israelul este forţat să încheie până la sfârsitul anului 2012 un acord de pace cu palestinienii, punând capăt construcţiei de colonii în Cisiordania -  baza statului palestinian. Această situaţie ar avea ca rezultat împărţirea Ierusalimului şi a Israelului – cu referire la Ţara lui Israel, descrisă în Biblie (Ioel 3.2: …Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea).

        Zaharia 12.2,3 arată spre Ierusalim şi‑l descrie ca o piatră de poticnire pentru toate naţiunile ce vor trăi zilele din urmă: Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele dimprejur şi chiar pentru Iuda, la împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.

       Vedem astăzi că toate naţiunile sunt reprezentate de ONU, care  doreşte să ia decizii în ceea ce priveşte teritoriile Statutul Israelului şi a ţinutului biblic (Iudea şi Samaria sau Cisiordania). Astăzi, Israelul devine din ce în ce mai izolat pe scena internaţională.Palestinienii doresc  retragerea totală a forţelor armate şi a coloniilor israeliene. Ei au respins cererea premierului Netanyahu de a recunoaşte Israelul ca stat evreiesc. O astfel de recunoaştere ar însemna acceptarea legii Israeliene a Reîntoarcerii, care stipulează faptul că orice evreu, din orice colţ al lumii, poate imigra în Israel, însă urmaşii refugiaţilor palestinieni din războiul arabo-israelian din anul 1948, nu se vor mai putea întoarce în ţară. Numeroşi israeliţi sunt nemulţumiţi de ocupaţia din zonele arabe, dar se tem că statul palestinian va reprezenta o ameninţare pentru însăşi existenţa lor. Coşmarul Israelului este că rachetele, chiar şi cele oarecum primitive – neghidate, lansate dinspre teritoriile Cisiordaniei înspre Tel Aviv şi zona de coastă vor pune capăt activităţilor obişnuite ale vieţii cotidiene din ţară. Dacă Israelul ar încerca să se protejeze împotriva  unor asemenea agresiuni, reintrând în Cisiordania, comunitatea internaţională ar putea cataloga Israelul ca naţiune agresoare.

       Pe măsura ce Islamul militant se răspândeşte în Orientul Mijlociu, asupra  ţărilor  care au încheiat acorduri de pace cu Israelul (Egipul, Iordania, Turcia) se exercită presiuni din ce în ce mai mari pentru ca acestea să‑şi revizuiască poziţia faţă de Israel. În ceea ce priveşte Islamul, orice teritoriu care a fost vreodată condus de acesta trebuie să rămână la fel până la sfârşitul lumii. Dacă este cedat forţelor non-islamice, el trebuie să se întoarcă, obligatoriu, sub domnia Islamului. În consecinţă, orice autoritate politică şi juridică evreiască asupra Israelului, respectiv asupra Palestinei, este inacceptabilă şi trebuie să fie înlăturată, pentru ca teritoriul să revină sub controlul lumii arabo-islamice.  Acest scop, fiind în realitate acelaşi cu al partidului Fatah – facţiunea majoră a Mişcării naţionale pentru Eliberarea Palestinei condusă de preşedintele Abbas,  este exprimat deschis de către Hamas – organizaţie paramilitară palestiniană islamistă, care controlează acum Gaza. În 1974, OEP – Organizaţia pentru  Eliberarea palestinei, a adoptat un plan de strategie în etape a luptei contra Israelului ce urmărea ocuparea treptată – bucată cu bucată – a suprafeţelor de pământ ocupate odată de palestinieni.

       Potrivit unei declaraţii din data de 23 septembrie 2011 a lui Abbas Zaki, membru al Comitetului Central al artidului Fatah, acest plan este urmărit şi acum, în zilele noastre: Comunitatea arabă  ar trebui să aibă graniţele din 4 Iunie 1967. Când spune că acestă comunitate ar trebui să aibă aceste graniţe, preşedintele Abbas ştie, la fel ca şi noi şi lumea întreagă, că un scop măreţ nu poate fi atins dintr-o dată. Dacă s-ar retrage Israelul din Ierusalim, evacuându-i pe cei 650000 de locuitori şi distrugând zidul, ce s-ar întâmpla cu această ţară? Ar fi distrusă.

       Privite din prisma Bibliei, putem spune că aceaste evenimente vor genera următoarele consecinţe:

●Israelul va fi forţat de comunitatea europeană/ONU să semneze un acord de pace. (Daniel 9.27, Isaia 28.14‑22, Zaharia 12)

●Declanşarea unui război în care Israelul va fi invadat de forţe ostile ce vor fi distruse prin intervenţia directă a Domnului. (Ezechel 38:9, Zaharia 12:14).

       Am scris despre aceste deznodăminte în ediţia anterioară (Ediţia Nr.25, 2011) şi în cartea mea, Numărătoarea inversă până la dezastru (acestea pot fi procurate prin comandă).

       Orice tratat semnat de Israel nu va aduce pace şi securitate, ci dimpotrivă – vremea necazului lui Iacov (Ieremia 30). După această perioadă de timp, de mare necaz, Israelul va găsi răscumpărarea prin Mesia Yeshua (Isus) care a venit să ne salveze de păcatele noastre şi va reveni să judece lumea cu dreptate.

       În final, problema se rezumă la ce spune Biblia. Are poporul evreu dreptul de a trăi în acest ţinut sau acest drept a devenit nul şi fără valoare? Preşedintele Abbas a negat legătura din punct de vedere istoric a evreilor cu acest pământ şi chiar faptul că pe Muntele Templului a existat vreodată un templu evreiesc. Palestinienii neagă faptul ca Isus a fost evreu, susţinând că a fost un palestinian care a răspândit învăţăturile Islamului.

       În ceea ce priveşte Ţara lui Israel, Biblia menţionează clar că Dumnezeu a făcut un legământ veşnic cu Avraam şi poporul evreu, promiţându‑le că îi va aduce înapoi în ţară chiar dacă vor fi risipiţi pe tot pământul, până la marginile sale. În zilele din urmă, evreii se vor întoarce în Israel şi va fi un timp de necaz care va conduce spre reîntoarcerea lui Isus, Mesia şi Salvatorul lui Israel şi al lumii. Profeţiile spun că întoarcerea evreilor se va face în necredinţă. În timpul evenimentelor din acele zile, evreii Îl vor recunoaşte pe Isus ca Mesia şi vor fi născuţi din nou spiritual.

       Noul Testament face cunoscut în mod indubitabil că Isus a fost evreu:

       Numele Lui, Yeshua, în ebraică înseamnă Salvare, Mântuire. Genealogia Lui ajunge prin David la Avraam, Isaac şi Iacov (Matei 1.1-17, Luca 3.21-37). 

Conform Legii lui Moise, El a fost tăiat împrejur în a opta zi, apoi, mai târziu, a fost dus la Templu-tot conform tradiţiei evreieşti. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţarea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului – după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” – şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. (Luca 2.21-24)                                     

       Aflat în Egipt cu familia sa, Iosif a fost înştiinţat de un înger să îl ducă pe Isus în Ţara lui Israel. După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. (Matei 2:19-21).

     Mai târziu, în sinagoga din Nazaret, Isus a citit din sulul lui Isaia.A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”    În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună:  „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:16-21).

            A vorbit cu lideri religioşi evrei, cu Nicodim (Ioan 3). A participat la sărbători evreieşti ca Sucot – Sărbătoarea Corturilor (Ioan 7) şi  Hanuka – Sărbătoarea Înnoirii Templului (Ioan 10)  şi a făcut referire în învăţăturile Lui la practicile acestor sărbători.

Cu ucenicii săi, în noaptea dinaintea zilei în care a fost omorât, a sărbătorit Paştele.

Când a fost întrebat care este cea mai importantă poruncă, El a citat din Şema Israel – crezul central al Iudaismului: Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. (Deuteronom 6.4,5)..Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Marcu 12:28-34).

       După ce a înviat, în lumina profeţiilor despre Mesia, Isus le-a explicat ucenicilor Săi ce s-a întâmplat, referindu-se chiar la canonul Tanah‑ului (Biblia ebraică) – Tora (Legea), Neviim (Profeţii), Ketuvim (Scrierile – Cărţile Poetice, Cronicile): Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.”  Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile… (Luca 24.44,45)

De asemenea, El a proorocit (Luca 19.41-44 şi 21.20-24) căderea Ierusalimului, distrugerea Templului şi împrăştierea poporului evreu printre naţiunile întregii lumi. Acest proces este inversat pe plan naţional (Luca 21:29-31) pe măsură ce smochinul vieţii lui Israel începe să înverzească din nou, conducând spre un timp în care Ierusalimul nu va mai fi călcat în picioare de Neamuri (Luca 21:24).

Domnul a promis că se va întoarce spre poporul Lui şi spre Israel, şi a spus că va face acest lucru atunci când Israelul Îi va spune Baruch haba b’Shem Adonai! - Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! (Matei 23.39) – salutul evreiesc cu care va fi întâmpinat Mesia. Aceasta are legătură cu profeţia lui Zaharia care spune că în vremurile din urmă, când Israelul va fi înconjurat de duşmani îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L‑au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut. (Zaharia 12:10).

A-L recunoaşte pe Mesia ca pe Cel care a fost străpuns înseamnă a crede că El Cel care a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi. El este viu astăzi şi se va reîntoarce plin de putere şi glorie la sfârşitul lumii ca să salveze Israelul şi lumea de la distrugere, la bătălia finală (Zaharia 14, Apocalipsa 19). El va aduce Împărăţia Mesianică a păcii când va domni timp de 1000 de ani peste un Ierusalim renăscut, aşa cum a fost prezis de catre proorocii evrei (Isaia 2, Ieremia 23:3-8, Ezechel 40-48, Zaharia 14) şi în Noul Testament, în  Apocalipsa 20.  Numai El poate aduce cu adevărat pace Israelului.

       Toate aceste pasaje indică faptul că deşi sistemul comercial al lumii va trece prin criză şi va fi scuturat în zilele din urmă, se va prăbuşi total numai atunci când Domnul Isus va reveni pe pământ. De asemenea, în acele zile ce preced revenirea Domnului, omenirea va trece printr‑un proces de globalizare care va aduce naţiunile împreună. Există deci posibilitatea (dacă nu chiar certitudinea!) ca euro să supravieţuiască, însă cu preţul schimbărilor în sistem ce vor conduce la o mai mare centralizare a puterii la nivelul UE. Ca o consecinţă logică, putem spune că organizaţiile internaţionale, cum ar fi ONU, FMI, Banca Mondială, şi G20 vor dobândi o mai mare putere de control asupra guvernelor naţionale.

       În cartea When the World will be as One – Când lumea va fi una, Tal Brooke scrie la pagina 11: Acest puzzle al economiei mondiale se transformă într-o minge instabilă care va uni ţările într-o piaţă globală iar forţele economice ale pământului se mişcă înspre un sistem unic global.

       Profeţiile din Apocalipsa 13 vestesc un sistem global de guvernare, care va fi implementat în timpul perioadei Necazului cel Mare. Acest sistem va fi condus pentru o vreme de Fiară sau de Antichrist, care va face război cu sfinţii.Aceasta înseamnă ca toţi cei care se vor întoarce la Cristos după ce va fi Răpirea, vor fi persecutaţi.  Fiara va primi o putere ce va face ca  orice seminţie, limbă şi naţiune să i se închine. El va introduce un sistem sub semnul 666 – semnul Fiarei -  prin care va controla activităţile comerciale. (Apocalipsa 13.16-18).

       Daniel 2 precizează că în zilele din urmă, sistemul economic va deveni instabil. Acest sistem va fi distrus în totalitate odată cu revenirea lui Christos pe pământ, când Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 11.15). Aleluia!

Ziarele abundă în articole despre un iminent dezastru financiar. David Cameron – prim‑ministru al Regatului Unit, a declarat: Lumea stă pe marginea prăpastiei unui nou dezastru economic. Un punct de vedere asemănător l-a avut și Christine Lagarde, director general al FMI: Lumea se confruntă cu o provocare ce necesită o soluţie urgentă. Norii negri care plutesc deasupra Europei împreună cu incertitudinile ce vin din SUA, conduc spre prăbuşirea cererii la nivel mondial. Europa este prinsă într-o criză a datoriilor fără precedent. Există posibilitatea ca moneda euro să nu supravieţuiască. Ce anume declanşează aceste mecanisme?

       Pe parcursul ultimelor decenii un imens balon de datorii a indus o falsă prosperitate în Occident. Cum acest balon este întreţinut de cei care se îndatorează, totalul sumelor care îl alimentează trebuie să crească exponenţial. Din nefericire pentru economia globală, sursele de credit rămân şi ele fără finanţare. De aceea auzim deseori vorbindu-se de criza creditelor sau credite instabile. Fără suficient credit necesar supravieţuirii imensului monstru extrem de fragil, balonul se va sparge. Şi cum aproape întreaga economie globală se bazeaza pe credite, acest fapt ar declanşa un dezastru în tot sistemul economic global.Problemele referitoare la moneda euro sunt generate în mod special nu numai de deficitul bugetar al Greciei, dar şi de cele apărute în Irlanda, Spania, Portu­galia, Spania şi Italia. Cu alte cuvinte, deficitul bugetar apare atunci când cheltuielile depăşesc încasările, situaţie greu de suportat de un individ, darămite de o ţară.  Ca să poţi acoperi deficitul, trebuie să împrumuţi bani. Pe măsură ce creşte datoria, finanţatorii trebuie să fie convinşi că banii pot fi returnaţi, altfel rata dobânzii va creşte, împrumutul devenind imposibil de acordat. În această situaţie se află Grecia, care are o datorie totală de 340 miliarde euro, echivalentul a unei sume de 31.000 euro/persoană. Salariul mediu în Grecia este de 25.915 euro/an. Acum, toţi îşi dau seama că datoria nu poate fi plătită.Cum datoria nu poate fi plătită, băncile care vor acorda împrumuturi, printre care se numără şi cele din Franţa şi Germania, îşi vor pierde banii. Grecii, ca şi cetăţenii celorlalte ţări care se confruntă cu acestă criză, şi‑au pierdut locurile de muncă, standardul lor de viaţă a scăzut şi acestă situaţie afectează în special tineretul. În consecinţă, vor exista revolte, instabiliate socială şi teamă la gândul unui colaps social.

       Guvernele sunt îngrijorate de faptul că acesta criză va forţa Grecia să renunţe la euro, însă fenomenul s-ar putea răspândi în Portugalia, Spania, Irlanda, chiar şi în Franta şi Belgia. Aceasta va conduce la prăbuşirea monedei euro. Cancelarul german  Angela Merkel a declarat: Dacă se prăbuşeşte euro se prăbuşeşte şi UE. Astfel, ea şi preşedintele Franţei,  Sarkozy,  au susţinut că această criză ar trebui folosită pentru a prezenta planuri îndrăz­neţe şi ambiţioase care vor declanşa un salt monumental în zona de guvernare euro prin înfiinţarea Trezoreriei UE şi a unui Fond Monetar European.

        Preşedintele UE,  Herman van Rompuy, a declarat că trebuie făcuţi paşi pentru a înfiinţa un nucleu al Statelor Unite ale Europei şi aceasta fără semnarea unui viitor tratat, ceea ce înseamnă că guvernele naţionale vor ceda Consiliului European dreptul de a‑şi conduce propriile activităţi economice. Astfel, acest consiliu va dobândi structura unui guvern economic al UE.   Din moment ce zona euro reprezintă o parte esenţială a sistemului comercial al lumii, ceea ce se întâmplă în această zonă afectează şi restul omenirii. Americanii fac presiuni asupra UE să rezolve problemele monedei euro, susţinând că vinovatul pentru declanşarea unei noi recesiuni sau prelungirea stagnării economice este moneda euro. China şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la stabilitatea băncilor europene.

       Acest fapt vine să completeze declaraţia ultimei conferinţe a G20: Economia globală este prea bine întreţesută ca să putem fi independenţi unii de alţii. O naţiune sau chiar o regiune nu îşi poate rezolva singură problemele. De aceea, cooperarea internaţio­nală a devenit indispensabilă şi rolul lui G20, ca prim forum global pentru discuţiile economice a crescut semnificativ în importanţă.

       G20 se va reuni pe data de 3-4 noiembrie la Cannes, Franţa, şi va încerca să oprească răspândirea crizei din zona euro. G20 este alcătuit din miniştrii de finanţe şi guvernatorii băncilor centrale a 19 ţări industriale alături de reprezentanţi ai UE, FMI şi Banca Mondială.            Ţările G20 reprezintă două treimi din populaţia planetei şi aproape 90% din Produsul Intern Brut al acesteia. Din moment ce zona euro reprezintă o parte esenţială a sistemului comercial al lumii, ceea ce se întâmplă în această zonă afectează şi restul omenirii.

       Vor putea deci cei mai puternici oameni ai lumii să salveze sistemul economic de la colaps? Sau acesta se va prăbuşi, băncile vor da faliment şi milioane de oameni îşi vor pierde economiile, slujbele şi casele?

       BBC a transmis recent un interviu cu Alessio Rastani – administrator de fonduri speculative din New York – care a declarat sec: Sistemul se va prăbuşi şi căderea lui va fi mare. Marii investitori şi proprietarii de fonduri speculative nu cred că mai există un plan de rezervă, pentru că piaţa e în cădere liberă şi moneda euro e în declin. Întrebat cum îşi poate reveni sistemul, Rastani a răspuns: Nu mă interesează cum îşi poate reveni. Treaba noastră e să scoatem bani de pe urma lui. Am visat la zile ca acestea. În 1930, când  a fost Marea Criză economică, unii oameni au fost pregătiţi şi au făcut bani de pe urma acelei situaţii. Dacă ştii ce e de făcut atunci când se prăbuşeşte piaţa, poţi să faci mulţi bani.

       Un articol din Daily Mail, scris de Robert Harris şi intitulat Finanţele Frankenstein, punctează pericolul ce îl reprezintă specu­latorii financiari pentru economia lumii,  înarmaţi cu supercomputere şi sume enorme de bani. El concluzionează: Sistemul financiar a scăpat cumva total de sub controlul omnului… a devenit apanajul unei elite profund anti-democratice şi putred de bogate, care manevrează şi constrânge planeta asemenea unei fiinţe extraterestre dintr‑un roman de ficţiune. Acest angrenaj financiar digital nu lucrează pentru noi; noi lucrăm pentru el. Cred că liderii noştrii politici nu au nici cea mai vagă idee despre cum ar putea să îl readucă sub control.

       Indică oare Biblia o explozie sau un colaps economic în zilele din urmă?         

       Trebuie spus că nu putem şti fiecare aspect al pieţii bursiere din sistemul economic profeţit în Biblie. Totuşi Biblia indică într‑adevăr că în zilele din urmă ale acestui veac va exista un sistem global de comerţ care va produce din abundenţă bunuri ce vor fi cumpărate şi vândute. Acest sistem va fi în acelaşi timp instabil, va determina mari discrepanţe între bogaţi şi săraci. Numeroase zone ale lumii vor fi afectate de  sărăcie şi de necazuri. Drept urmare, oamenilor le va fi teamă de ceea ce se întâmplă. Starea finală a lumii va fi una de necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. (Matei 24.21)

       Profeţiile Bibliei indică o perioadă de şapte ani de mare necaz  înaintea întoarcerii  Domnului Isus Cristos pe pământ. În timpul acesta, sistemul lumii va cădea sub controlul Fiarei/ Anticristului. La mijlocul acestei perioade el va instaura un sistem economic centralizat, controlat, în care oamenii nu  vor putea vinde sau cumpăra fără semnul Fiarei, reprezentat de un anume număr.

       Conform perspectivei pre‑tribulaţioniste, Isus va veni înainte de  începutul necazului cel mare  să îi ia din lume pe creştinii adevăraţi. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Răpirea Bisericii, este descris în Luca 17.20-37 şi în 1Tesaloniceni 4.13-5.11. Isus a spus, referindu-se la acest  eveniment că unul va fi luat şi altul va fi lăsat (îl va lua pe creştin din lume la timpul potrivit); va fi ca în zilele lui Noe când mâncau, beau, se însurau şi se măritau.. cumpărau, vindeau, sădeau, zideau. (Luca 17.27-28) 

       Procurarea hranei şi comerţul sunt activităţi umane obişnuite. Deci, aşa cum viaţa decurgea firesc înainte de Potop şi de distrugerea Sodomei, tot aşa îşi va urma cursul şi la sfârşitul timpurilor. Viaţa se va desfăşura normal, până când, dintr-o dată, Domnul îi va lua pe cei care cred în El. De aceea trebuie să fim gata, pentru că Domnul poate veni oricând. Pe de altă parte, dacă viaţa se rezumă doar la mâncare şi băutură, la cumpărare şi vânzare (cu alte cuvinte, dacă viaţa înseamnă numai achiziţionare de bunuri materiale şi satisfacere a  propriilor plăceri) atunci ceva nu este în regulă.

       Scriptura descrie societatea din vremea lui Noe şi a lui Lot, dominată de o imoralitate sexuală agresivă, violenţă şi închinare la idoli, dar prosperă din punct de vedere material. Ezechiel 16.49 ne spune că păcatul Sodomeni a constat în faptul că aceasta era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. Biblia relatează în capitolul 4 din Geneza că în vremurile dinaintea Potopului a existat nu numai o creştere a populaţiei dar şi o dezvoltare tehnologică (în domeniul agri­culturii, metalurgiei şi al muzicii – divertismentului). În Iov, carte considerată a fi cea mai veche din Biblie, scrisă cu puţin timp după Potop, există un pasaj interesant. Putem citi în Iov 22.15-18 despre oameni nelegiuiţi care au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge; ei ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic? Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi.

       La fel este şi acum, în zilele noastre. În ciuda tuturor problemelor lumii, numeroşi oameni de pe întreg cuprinsul globului au casele pline de bunătăţi, la care strămoşii nici măcar nu au îndrăznit să viseze. Dacă am citi biografia vieţii unei persoane obişnuite care a trăit cu 200 de ani în urmă, am constata că nu există grad de comparaţie cu modul în care majoritatea oamenilor trăiesc azi în lumea modernă. În profeţia din cartea Daniel ni se precizează că în vremurile din urmă cunoştinţa va creşte (Daniel 12.4). Ca rezultat al exploziei dezvoltării tehnologice avem acum din abundenţă bunuri electrice, dispozitive care economisesc timp şi muncă, televizoare, calculatoare, telefoane mobile şi aparate pentru divertisment, obiecte care pentru majoritatea oamenilor nu constituie un motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu, ci mai degrabă îi îndepărtează şi mai mult de El, spunând: Pleacă de la noi.

       În Luca 21.34-36 citim că Isus îi avertizează pe creştinii din zilele dinaintea Răpirii Bisericii: Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” El vorbeşte aici  despre „îmbuibare de mâncare, băutură şi grijile acestei vieţi”, descriind cu alte cuvinte o viaţă materialistă, plină de plăceri, ca fiind un „laţ” care îi va duce pe oameni la orbire faţă de Domnul şi faţă de Împărăţia Lui. Rezultatul va fi că nu vor scăpa de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla (Necazul cel Mare).

       Vremea Necazului este descrisă în Apocalipsa 6-19. Aceste capitole descriu  un sistem comercial şi politic global, care va fi  implementat în timpul Neca­zului şi îşi va cunoaşte sfârşitul ce este descris în Apocalipsa 18. Citim aici despre Babilon, care va fi distrus într-o clipă  la întoarcerea lui Isus pe pământ. Babilonul este înfăţişat ca un locaş al dracilor: pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei. (Apocalipsa 18.2).  În versetele 11-19 citim despre tot felul de mărfuri prin care negustorii se vor îmbogăţi şi despre faptul că aceştia vor deplânge prosperitatea dobândită, căci nu va avea valoare în momentul întoarcerii lui Cristos.Aceste versete descriu abundenţa materială fără precedent ce va exista în lume atunci când va veni El.

       În Iacov 5.1-6, oamenii sunt avertizaţi să nu‑şi mai adune comori în zilele din urmă. Acest pasaj sugerează faptul că în zilele din urmă  vor exista oameni foarte bogaţi care vor profita peste măsură de munca altora pentru a trăi în plăceri şi lux. Creştinii sunt avertizaţi să nu urmeze această cale: Fiţi, dar, îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. (Iacov 5.7)

       Toate aceste pasaje semnalează că în zilele din urmă sistemul comercial al lumii va fi scuturat de o criză enormă, însă nu se va prăbuşi decât atunci când Domnul Isus va reveni pe pământ.

       Profeţiile Scripturilor menţio­nează apariţia unui sistem politic unic, condus de un guvern mondial, rod al procesului de globalizare. Profeţiile din Apocalipsa 13 descriu un sistem global de guvernare, implementat în timpul perioadei Necazului cel Mare. Acest sistem va fi condus pentru o vreme de Fiara sau Anticrist, care va provoca un război cu sfinţii. Toţi cei care vor dori să se întoarcă la Cristos după ce va avea loc Răpirea, vor fi persecutaţi. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.16-18)

       Şi în Daniel 2 avem indicii despre fragilitatea sistemului social din zilele din urmă. Imaginea din visul lui Nebucadneţar pe care Dumnezeu i l‑a descoperit lui Daniel într‑o viziune, anticipează evenimentele ce vor preceda prăbuşirea acestui sistem şi revenirea lui Cristos pe pământ – piatra dezlipită fără ajutorul vreunei mâini… care.. va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic (Daniel 2.3‑45).

       Totul culminează cu versetul din Apocalipsa11.15 …Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.

       Ca să putem fi pregătiţi pentru venirea Domnului, trebuie să ne pocăim şi să credem că Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre şi că a înviat din morţi. Atunci când Îl primim pe El ca Domn şi Mântuitor, păcatele noastre sunt iertate şi în dar primim viaţa veşnică.

      Oamenii de ştiinţă au dezvoltat o nouă generaţie de dispozitive de supraveghere fără baterie care pot fi implantate sub piele şi care transmit pe distanţe mari prin wireless. Cercetătorii lucrează la nano-sisteme care ar putea fi injectate în braţele pacienţilor, putând fi astfel monitorizaţi de către doctori de la kilometri distanţă. Alimentate doar cu energia obţinută din mişcarea de mers a unei persoane sau din pulsul unui vas de sînge, ele nu s-ar opri din funcţiune, până la moartea persoanei. Asemenea dispozitive ar putea fi folosite de spitale pentru a localiza pacienţii sau poate pentru a verifica dacă aceştia din urmă urmează tratamentul prescris. Ele ar putea fi utile, în acelaşi timp, armatei sau sistemului de justiţie care caută în mod constant noi căi de a-i spiona pe criminali. Zhong Lin Wang de la Universitatea Georgia Tech din SUA a notat progresele în publicaţia Nano Letters. El relata: “Această dezvoltare reprezintă un punct de referinţă în producerea electro­nicelor portabile care vor fi fi alimentate de mişcarea corpului fără a fi nevoie de baterii sau instrumente electrice.

       Nanogeneratorii sunt destinaţi să schimbe vieţi în viitor.

Potenţialul lor este limitat doar de către imaginaţia omului”.

       Aceste lucruri ar putea reprezenta un interes major din punctul de vedere al venirii Antichristului sau ca modalitate de a menţine controlul asupra populaţiei şi de a  aduce “semnul fiarei”.

 

         Creştinii din Egipt au fost atacaţi de islamişti când aceştia au dat foc la două biserici şi la o proprietate creştină din Cairo. Atacul s-a soldat cu 12 morţi şi peste 200 de răniţi. Câteva sute de musulmani Salafi au aruncat bombe într-o biserică, în casele şi în magazinele creştinilor. Mai apoi, mulţimea musulmană a atacat o a doua biserică, incendiind-o. Atacatorii au cântat „Ne apărăm Islamul cu sângele şi sufletul nostru.” Creştinii s-au plâns de lipsa de securitate iar unul dintre liderii bisericii a spus: „Sunt oameni care ne atacă sistematic şi nu există poliţie sau armată care să ne protejeze.” Atacul a fost declanşat de mai vechile acuzaţii false potrivit cărora biserica din Egipt ţinea ostatice femei pe care musulmanii susţineau că le-ar fi convertit la Islam. Mulţimea musulmană s-a adunat pentru a o lua pe una dintre aceste femei, soţia unui lider al bisericii. Ea a fost intevievată la televizor şi a negat zvonurile spunând că a rămas creştină şi că nu a devenit niciodată musulmană.

       Biserica din Egipt a refuzat cererile musulmanilor de a o preda pe femeie, temându-se pentru siguranţa ei, fiind de asemenea îngrijoraţi că acest caz poate stabili un precedent care va pune în pericol toate femeile creştine. Femeile şi fetele creştine din Egipt  sunt în mod repetat răpite de către musulmani, forţate să se convertească la Islam şi să se mărite cu bărbaţi musulmani. Dacă revin la creştinism, sunt considerate de către Islam ca apostate, fiind pasibile de pedeapsa cu moartea. Deşi legea apostaziei islamice nu este la putere în Egipt, totuşi femeile pot fi omorâte fără nici o problemă de către musul­manii zeloşi care intenţionează să impună propria ordine. Dacă aceste femei scapă de răpitorii lor şi se întorc la familiile lor creştine, vieţile le sunt în pericol. Poliţia intervine rar pentru a le salva pe femeile şi fetele răpite.

       Creştinii din Algeria au cerut urgent ajutor în rugăciune după ce poliţia a ordonat închiderea bisericilor din ţară “odată pentru totdeauna”. Şeful Asociaţiei Bisericii Protestante Algeriene (APA), de care aparţine majoritatea bisericilor din Algeria, a primit pe data de 22 mai o avertizare din partea unui comisar de rang înalt al poliţiei, care îl informa că s-a luat decizia de a închide toate localurile creştine de închinare din ţară, care nu sunt destinate în mod oficial activitaţilor religioase. Din cauza imposibilităţii de a obţine numărul de înregistrare de la autorităţile care respectau regulile stricte impuse după 2006 de a limita activitatea religioasă a celor care nu erau musulmani, majoritatea clădirilor bisericii nu fuseseră autorizate oficial. Ordinul de închidere se aplica atât clădirilor bisericilor deja existente cât şi celor care erau în construcţie. Comisarul de rang înalt a sancţionat nerespectarea ordinului cu „pedepse şi consecinţe severe”.

Informaţii de la organizaţia Barnabas Fund.

Potrivit Agenţiei Evreieşti, anul trecut antisemitismul din Europa de Vest a fost “cel mai rău de la al doilea război mondial încoace”. Cărţi precum “Mein Kampf” şi “Protocoalele Înțelep­ţilor Sionului” sunt bestselleruri expuse ostentativ în magazinele musulmane de pe Edgware Road, în inima Londrei.

        În Suedia evreii părăsesc oraşe mari ca Malmo din  motive de securitate şi din cauza atacurilor antisemite.

       Liberalul olandez Frits Bolkstein a stârnit o controversă în Olanda spunând că evreii nu au „nici un viitor aici şi ar trebui să imigreze în Statele Unite sau Israel.” Olanda, care a devenit adăpostul evreilor spanioli şi portughezi care fugeau de Inchiziţie, devine un tărâm al fricii, al intimidării şi al subjugării. De asemenea evreii fug din Antwerp, oraşul numit cândva, cu mândrie,

„Ierusalimul de Nord”. În toate aceste cazuri, creşterea antise­mitismului este direct propor­ţională cu dezvoltarea Islamului în oraşele europene.

         Bisericile din Statele Unite au participat la un program sponsorizat de Alianţa Interfaith. Acesta presupunea ca bisericile să citească pe 26 iulie nişte pasaje din Coran în timpul programului lor de duminică. Făcând acest lucru, ei au plănuit să transmită „ un mesaj atât celor de aici de acasă, cât şi lumii arabe şi musulmane în ceea ce priveşte respectul nostru pentru Islam.” Aceste lecturi, spun susţinătorii, vor „contracara bigotismul musulman şi stereo­tipurile negative care au izbucnit în ţară în ultimii ani şi au condus la prejudecăţi, neîncredere şi  în unele cazuri, la violenţă.” Aceste fapte au fost precedate de semnarea unei scrisori, redactată de către Centrul Yale pentru Credinţă şi Cultură, în care se afirmă că pacea lumii depinde de recunoaşterea de către musulmani si creştini a lui Allah şi a lui Dumnezeu din Biblie ca fiind acelaşi Dumnezeu. Această scrisoare, intitulată Să-l iubim împreună pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru (Loving God and Neighbour Together) a fost scrisă ca răspuns la un document semnat de 138 de lideri musulmani intitulat Un cuvânt impreună între noi şi voi (A common word between us and you).

       Este bine să fim prietenoşi cu oamenii mulsulmani şi să căutam să le arătăm dragostea lui Dumnezeu pentru ei prin Isus Mesia, dar nu este deloc bine să introducem Coranul în programele noastre creştine de închinare. Coranul, scris cu 600 de ani după evenimentele înregistrate în Noul Testament, neagă în mod clar esenţa mesajului Evangheliei creştine, pe Isus Mântuitorul care a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi ca să ne dea viaţa veşnică. Coranul spune că Isus este o fiinţă creată – Sura 3:59: „Sura” reprezintă un capitol din Coran –  că nu El, ci un alt om, a murit pe cruce în locul Lui (Sura 4:157-158). În concepţia islamică Isus nu e Dumnezeu întrupat; de fapt Coranul spune că oricine crede acest lucru va fi aruncat în iad. (Sura 5:73). Aceste câteva versete din Coran ne arată ca Islamul se încadrează în categoria „antichrist.” În 1 Ioan 2:22-23 se spune: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.” 1 Ioan 4:2-3 spune : „Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.”

A-L nega pe Fiul însemnă a nu-L avea nici pe Tatăl. De aceea Allah şi Dumnezeul Bibliei nu sunt unul şi acelaşii. În lumina celor spuse mai sus nu ar trebui să ne surprindă faptul că oridecâteori are posibilitatea, Islamul persecută întotdeauna mai mult sau mai puţin creştinii şi manifestă ostilitate faţă de poporul evreu şi faţă de Israel. În continuare, vă prezentăm exemple în legatură cu aceste lucruri care sunt profeţite pentru zilele de pe urmă.

Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, solicitaţi-ne articolul Biblia sau Coranul? afişat pe site-ul www.lightforthelastdays.co.uk. De asemenea avem şi un răspuns pregătit de către organizaţia Barnabas Fund la documentul Un cuvânt împreună redactat de către învăţaţii musulmani.