Emisiunea Big Brother difuzată în Marea Britanie de Channel 4 a avut o audienţă de 5.500.000 telespectatori. Mai mulţi oameni au votat pentru evacuarea celor din casa Big Brother decât au votat pentru alegerea Parlamentului. Presa tabloidă a publicat pagini întregi cu articole şi speculaţii despre finaliştii emisiunii, dacă vor face sau nu sex în direct la TV. Mulţi au fost dezamăgiţi   deşi  speră că în seria viitoare vor putea urmări  sex în direct sau poate, şi mai bine, o aventură homosexuală.

       Succesul emisiunii oferă o imagine grafică a abisului în care se îndreaptă o societate condusă de minţile depravate care conduc acum televiziunea. Limitele sunt împinse tot mai mult pentru satisfacerea unui public tot mai doritor de supralicitarea plăcerilor. TV oferă acum o dietă regulată de violenţă, imoralitate sexuală, limbaj murdar şi ocultism (vrăjitorie). Channel 4 în special a prezentat scene de incest, homo­sexualitate masculină şi feminină şi chiar şi sex cu animale. În Apocalipsa 9.21 citim că în perioada Necazului cel Mare în care judecăţi dure vor lovi Pământul, oamenii nu se vor pocăi de nelegiuirile lor.Dacă din filmele de azi s-ar scoate violenţa,sexul şi ocultismul nu ar mai rămîne aproape nimic.

       Societatea este îndoctrinată constant cu standardele promovate de media şi în curând oameni nu vor mai vedea nimic rău în acest gen de comportament. Despre Big Brother e interesant de cunoscut originea nume­lui emisiunii care provine dintr‑un roman al lui George Orwell 1984 care prezintă  viziunea de coşmar a unui stat totalitar viitor, controlat de Big Brother şi Poliţie. În afară de afişele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituţiilor, mai există şi tele-ecranele, care neîncetat transmit şi receptează simultan sunete şi imagini.

În fiecare încăpere, inclusiv în camerele apartamentelor, există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit. Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci şi în mod direct, prin membrii unor instituţii specializate, are loc supravegherea: patrulele de poliţie, zburând în elicoptere la mică înălţime „îşi bagă nasul prin casele oamenilor” şi mult mai de temut, Poliţia Gândirii.

       În romanul 1984 Partidul controlează gândurile, compor­tamentul oamenilor, impunîndu-le o moralitate puritană şi determinând lumea să participe la adunările Ligii Anti-Sex.

       Orwell a scris 1984 în anul 1948 ca replică la dictatura fascistă şi comunistă a lui Hitler şi Stalin şi din dorinţa  ca istoria să nu se mai repete.                            

       Ce e fascinant în situaţia noastră de azi e că trăim într-o societate care controlează din ce în ce mai mult  gândirea şi comportamentul oamenilor.  Societatea se îndreaptă  exact în direcţia opusă celei descrise de Orwell. În locul unei lumi controlate de o singură ideologie şi de un stil de viaţă puritan, avem acum o societate controlată de cei care impun individualismul egoist şi lipsa oricăror restricţii morale. Acestea devin singurele ,,valori’’ promovate de media. Industria de film protestează argumentînd că  restricţionarea  scenelor de sex şi violenţă înseamnă cenzură. Totuşi, acum, există cenzură la TV: nu poţi spune nimic despre  Dumnezeu Creatorul, nu poţi prezenta perspective alternative la evoluţie, nu poţi spune că homosexualitatea e greşită, nu poţi aduce argumente în sprijinul afirmaţiei că Isus este singura cale de mântuire. Nu mai poţi promova viaţa de familie şi nici să aminteşti ceea ce a fost pozitiv în istoria acestor insule.  Cenzura este impusă de  grupările liberale de stânga care conduc sistemul politic şi impun valorile lor   prin TV şi sistemul educaţional. De fapt, totalitarismul care apare e foarte diferit de cel al lui George Orwell în 1984. Nu e mai puţin sinistru. Trebuie expus şi ar trebui să ne împotrivim lui. Această stare de fapt este oglindită de mesajul profetic din Biblie. În Psalmul 2, psalm profetic despre a doua venire a lui Mesia Isus citim cum liderii lumii  se sfătuiesc împotriva Domnului şi a Unsului (Mesia) zicând  Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor. Cu alte cuvinte ei spun hai să rupem orice restricţii morale care vin de la Dumnezeu şi Biblie. În 2 Petru 2 citim despre  profeţii şi învăţătorii falşi ai zilelor din urmă care vor promite libertate deşi chiar ei sunt robi ai corupţiei. Societatea noastră permisivă promite oamenilor eliberare însă termină printr-o robie de obiceiuri autodistructive.  Anarhia morală va duce la dezintegrarea societăţii.

           Într-un final se va ajunge la tipul de dictatură descrisă de Orwell în 1984 când ,,Big Brother’’ Anticrist va conduce sistemul global şi va impune legea lui în toate ţările lumii şi oamenii nu vor putea cumpăra sau  vinde dacă nu se vor supune lui (vezi Apocalipsa 13). Din fericire, scurta lui domnie tiranică va fi zdrobită de revenirea glorioasă a Domnului Isus Mesia care va domni cu putere şi slavă în ultimul mileniu  al istoriei (Apocalipsa 20).

 

 

EUROPA ÎŞI IA PREŞEDINTE

Am deschis acest număr din revistă cu un citat al dl. Herman van Rompuy, noul preşedinte al UE. Citatul arată că  este un om din interiorul planului de guvernare mondială. Cu o săptămână înainte de desemnarea lui ca preşedinte a participat la o cină organizată de Grupul Bilderberg unde a prezentat planul lui cu privire la o nouă taxă a UE aplicabilă tuturor ţărilor membre.  Au fost prezenţi, printre alţii, Henry Kissinger, un veteran al înaintării şi instaurării guvernului mondial, vicon­tele Etienne Davignon, preşe­dintele Grupului Bilderberg şi un fost vicepreşedinte al Comisiei Euro­pene din 1980.  Întâlnirea a fost comfirmată într-un articol din The Guardian la 17 noiembrie (cu două zile înainte de desemnarea lui ca preşedinte al UE).

       The Guardian descrie bilderbergii ca aprţinând unei societăţi secrete, în subordinea francma­soneriei mondiale, formată din politicieni şi bancheri care se întâlnesc regulat să discute politicile globale, fiind bănuiţi de o multitudine de teorii ale conspiraţiei.

       Van Rompuy, se pare, a participat la sesiunea Grupului Bilderberg pentru interviul de angajare în slujba europeană.

http://www.guardian.co.uk/world/2009/nov/17/ 

       Mario Borhezo, membru în Liga de Nord a Italiei  şi membru al Parlamentului European arăta într-un discurs către Parlamentul European că Van Rompuy este un participant obişnuit al Grupului Bilderberg şi al întîlnirilor Comisiei Trilaterale. Comisia Trilaterală a fost înfiinţată de David Rockfeller şi Zbigniew Brzezinski in 1973. Scopul comisiei este alinierea lumii libere cu fostele state comuniste pentru organizarea guvernului unic mondial.

ŢĂRILE MUSULMANE CER ÎNTĂRIREA LEGILOR LEGATE DE BLASFEMIE

       După ce a stat patru luni în spatele gratiilor, pakistaneza Asia Bibi de 37 de ani a apărut în faţa unui judecător din Sheikhupura pentru acuzaţia de blasfemie împotriva lui Mohamed. Ea a fost acuzată de Codul Criminal Pakista­nez secţiunea 295 care incriminea­ză: folosirea remarcilor peiorative etc. cu privire la Profet.  Oricine, prin cuvinte, spuse ori scrise sau prin reprezentări vizibile ori prin orice imputare, aluzie sau insinuare profanează numele sacru al profetului Mohamed va fi pedepsit cu moartea, sau înch­isoare pe viaţă şi va fi pasibil de amendă.

       Chiar acum o rezoluţie care aşteaptă o hotărâre la ONU încă din 1990 este din nou înaintată de ţările islamice care au propus iniţial planul denumit de ele ,,Defăimarea islamului”. Aceasta ar interzice în toată lumea orice critică adusă credinţei lui Mahomed. Propunerea, semnată de 57 de membri ai Organizaţiei Conferinţei Islamice a fost redenumită ,,Defăimarea religiilor” însă creştinii preocupaţi de biserica persecutată avertizează cu privire la potenţialul impact.

       Leonard Leo din Comisia Statelor Unite pentru Libertăţi Religioase Internaţionale descrie rezoluţia ca o încercare de a crea o lege globală a blasfemiei. Dacă ONU aprobă propunerea, urmarea ar fi ca toate ţările care au semnat Carta ONU asupra Drepturilor omului să reîntărească legile privitoare la blasfemie împotriva lui Mahomed.  Aceasta ar face Evanghelia ilegală, după legea internaţională.

LA ANGAJARE, DREPTU­RILE HOMOSEXUALIOR PRIMEAZĂ ÎN FAŢA DREP­TURILOR CREŞTI­NILOR

       Creştinii angajaţi în Marea Britanie nu se vor mai putea purta conform conştiinţei lor pentrucă drepturile cuplurilor homosexuale stăpânesc peste cele ale oamenilor credincioşi.  Acesta este mesajul clar al  Tribunalului Angajaţilor  care a judecat cazul lui Gary McFarlane, un creştin care lucra pentru Serviciul de Consiliere Maritală şi a fost concediat şi discriminat pentru convingerile sale legate de relaţiile sexuale. Dl. McFarlane are convingerea că Biblia arată clar că practicile celor de acelaşi sex sunt contrare învăţăturii biblice şi de aceea el nu trebuie să ia parte la nimic din ceea ce susţine aceste practici.  Drept rezultat, el nu a acceptat să ofere consiliere cuplurilor de acelaş sex, drept pentru care a fost suspendat din slujbă.

       Pe o chestiune asemănătoare Comisia Europeană a cerut  Marii Britanii să schimbe legile astfel încât organizaţiile creştine să nu poată refuza anga­jarea unui homosexual practicant. Vladimir Spidla, comisar EU pentru Oportunităţi Egale afirma:

       Cerem guvernului Marii Britanii să facă schimbările necesare  în legile anti-discriminare cât de repede posibil, pentru a se alinia legislaţiei UE.  În acest context întâmpinăm cu bucurie Legea Egalităţii şi sperăm să fie cât mai repede pusă în aplicare.

       Asta înseamnă nu doar că drepturile homosexualilor vor domina drepturile creştinilor, ci şi că legea UE domină legea britanică.

PERSECUŢIE ÎN CHINA

       Biserica Linfen Fushan din nordul provinciei Shanxi este una din cele mai mari biserici de casă din China, cu peste 5000 de membri.

       În septembrie, raidurile poliţiei au dat peste o clădire de unde se ţinea slujba creştină de dimineaţă şi pastorul bisericii, Wang Xiaoguang a fost arestat. Soţia lui, Yang Rongli a fost arestată în următoarea zi în timp ce protesta în faţa birourilor oficiale din Taiyuan.  În zilele următoare alţi zece oameni au mai fost arestaţi.

       Wang şi soţia sa au primit  o sentinţă maximă, de şapte ani de închisoare. Alţi trei arestaţi  au fost condamnaţi la trei şi patru ani de închisoare. Bob Fu, preşedintele Asociaţiei de Ajutorare a Chinei, declara: Condamnăm cu putere această sentinţă nedreaptă bazată pe acuzaţii înscenate. Acest caz arată clar situaţia persecuţiilor relgioase din China.

       În China, numărul creştinilor este estimat la aproximativ 50 milioane, însă, în realitate, există  130 milioane de  creştini. Guvernul cere tuturor protes­tanţilor să se închine oficial în Mişcarea Patriotică Three-Self în timp ce catolicii trebuie să se întâlnească în alte „Asociaţii Patriotice”.

       Ambele aparţin biroului guvernamental de Afaceri Religioase iar gradul de toleranţă a bisericilor neînregistrate variază dintr-un loc în altul.

 

UE SOLICITĂ IERUSALIMUL SĂ DEVINĂ CAPITALA A DOUĂ STATE

       Ministerul de externe al Uniunii Europene a propus Ierusa­limului să devină capitala împărţită a două ţări.  (7/12/09). „UE nu va recunoaşte schimbările graniţelor de dinainte de 1967 inclusiv cu privire la Ierusalim, altele decît cele asupra cărora s-a căzut de acord.  Dacă se vrea pace reală, trebuie (prin negocieri) să rezolvăm statutul Ierusa­limului ca viitoare capitală a două ţări.”

       Primul ministru israelian Netanyahu a declarat deja că Israel nu acceptă împărţirea Ierusalimului, în timp ce regele Iordanului, Abdullah II, a declarat că Israel se va afla în faţa unui război, în mai puţin de 18 luni, dacă nu se supune termenilor arabi şi nu permite înfiinţarea unui nou stat palestinian cu capitala la Ierusalim. 

       Aceasta arată poziţia aparent ireconciliabilă dintre Israel şi lumea arabă şi musulmană cu privire la Ierusalim.

       Profetul evreu Zaharia scria aceste cuvinte cu 2500 de ani în urmă:  ,,În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor fi vătămaţi, şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.“ (Zaharia 12.3).

       Angajamentul UE în Orientul Apropiat este un alt semn al împlinirii profeţiei biblice.  Daniel 9.26 relatează că ,,Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş”  şi versetul următor continuă ,,el va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână.” Prima parte a profeţiei s‑a împlinit când romanii au dărâmat Ierusalimul şi Templul în 70 dCr. 

       Domnul care va veni este anticrist care va face un legământ/tratat de 7 ani cu Israel-în zilele din urmă ale acestor vremuri.

 DOMUL DE FIER

 Iranul continuă cercetările în domeniul nuclear şi nimeni nu se mai îndoieşte acum de faptul că lucrează la construirea armei nucleare.

Preşedintele Ahmadinejad a proclamat deseori necesitatea distrugerii Israelului şi a negat Holocaustul. Iranul a furnizat armament celor apropiaţi – Hamas în Gaza şi Hezbollah în Liban. Israelul estimează că Hezbollah deţine în jur de 40-50000 de rachete capabile să atingă ţinte din Israel.  Hamas a fost alimentat cu rachete sofisticate capabile să atingă Tel Avivul.

Posibilitatea ca Israelul să atace silozurile nucleare nu este exclusă. Consecinţele ar fi enorme, cu un Iran care ameninţă cu represalii cum ar fi închiderea Strîmtorii Urmuz prin care circulă 30-40% din petrolul lumii sau un tir de rachete din Hezbolah spre teritoriul israelian.

       Acum, Israelul dezvoltă  un sistem de apărare antirachetă extrem de sofisticat numit Domul de Fier (Iron Dome) care poate lansa un nor metalic pentru a distruge rachetele lansate dinspre Gaza sau Liban.  Sistemul este atât de sofisticat încât poate intercepta aproape instantaneu (paramentrii de vânt, soare şi altele) locul unde va ateriza racheta, schimbându-i traiectoria în fracţiuni de secundă.  Mai mult, sistemul Arrow Defence este proiectat să lovească rachetele cu rază mare de acţiune ale Iranului în afara atmosferei Pământului.

       Dezvoltarea unei asemenea tehnologii extraordinare se leagă de proorocia din Daniel 12.4 unde cunoştinţa va creşte. Tensiunile din Orientul Apropiat ne mai arată luptele din ultimele zile proorocite în Biblie în pasajele din Psalmul 83, Ezechiel 38-39, Zaharia 12-14.

 RAPORTUL GOLDSTONE

      Raportul Goldstone condamna Israelul pentru abuz asupra drepturilor omului în timpul opera­ţiunilor Operation Cast Lead din Gaza, în ianuarie 2009. Acest raport a fost aprobat de ONU. Drept consecinţă Israel nu ar mai avea voie să  acţioneze împotriva teroriştilor care lansează rachete în teritoriu asupra bazelor de civili pentrucă civilii ar putea fi omorâţi.  Însă teroriştii se plasează strategic între civili pentru a profita de pe urma preocupărilor umaniste. Primul ministru israelian Netanyahu a respins Raportul Godstone înspre ONU în septembrie şi a  spus că Nici o rezoluţie aprobată ONU nu  a  condamnat atacurile Hamas cu rachetă  asupra Israelului.  Nu am auzit nimic, absolut nimic din partea Consiliului ONU pentru drepturile omului.

       La 16 octombrie col. Ian Kemp, fost comandant al forţelor aeriene britanice în Afganistan, s-a adresat Consiliului ONU pentru drepturile omului şi s-a ridicat puternic în apărarea Israelului (textul complet este disponibil la cerere). El a spus că Forţele de Apărare Israeliene au făcut mai mult pentru a proteja drepturile civililor în zonele de luptă decât oricare altă armată din istoria războiului.  Israel a procedat aşa chiar dacă se lupta cu un duşman care folosea civilii, propriul popor, ca scut uman. Israelienii au lansat 2 milioane de manifeste şi au dat peste 100.000 de telefoane cetăţenilor din Gaza avertizându-i cu privire la raidurile aeriene şi au lansat cantităţi uriaşe de ajutoare în Gaza.  Hamas a încercat să-şi sacrifice în mod deliberat proprii cetăţeni plasând rachetele de atac în zonele locuite de civili.  Pentru a-şi apăra propriul popor şi a opri Hamas care  bombarda cu rachete, Israel nu a avut de ales.

       Acceptarea ONU a Raportului Goldstone împovărează şi mai tare Israelul care este martorul preluării zonei West Bank, asemănătoare modului în care  au procedat şi cu Gaza.  Dacă teroriştii se vor plasa în zonele locuite de civili din West Bank şi  vor fi înarmaţi cu rachete, la fel ca în Gaza,  ei vor avea ca ţintă întreaga populaţie a Israelului. Dacă Israelului i se interzice să treacă la acţiune împotriva lor pentrucă afectează drepturile civile, Israel nu se va mai putea apăra de cei care îi caută distrugerea.

HAREDI

        Canalul IV din Marea Britanie a prezentat filmul ,,Unreported  World”  în care se arăta modul în care înmulţirea rapidă a evreilor ultraortodocşi Haredi crează tensiune în interiorul societăţii israeliene.  Filmul a debutat în Mea Shearim din Ierusalim, teritoriul central al evreilor ultra­ortodocşi. Un lider al comunităţii afirma: Noi suntem adevăraţii evrei. Oricine altcineva din Israel s-a întâmplat să se nască evreu. 

Evreii tradiţionali au suferit pierderi groaznice în Holocaust însă acum numărul  lor creşte rapid în Israel şi datorită  familiilor numeroase cu până la opt copii.

       Mulţi bărbaţi Haredi nu lucrează datorită subvenţiilor guvernamentale şi astfel îşi petrec toată viaţa studiind Tora şi Talmudul. Majoritatea evreilor din ţară nu agreează influenţa crescută a lor şi de fapt Haredi nu contribuie în stat cu nimic, nu plătesc taxe şi nu se înrolează în armată.  Ei doresc să impună stilul lor de viaţă în societatea israeliană cu preten­ţiile lor de segregare pe sexe cum ar fi transportul public  în care femeile sunt forţate să călătorească în spatele autobuzului.

       Haredi se opun vehement oricărui evreu care crede în Isus Cristos ca Mesia. În emisiuni televizate şi în ziarele israeliene (Jerusalem Post, Haaretz, Maariv) au apărut numeroase articole despre activitatea grupărilor ultraortodoxe ca Yad l’Achim care hărţuieşte evreii mesianici. Un articol din Hareez, apărut la 3 octombrie, acuza ministrul de interne israelian de utilizarea informaţiilor furnizate de Yad l’Achim  pentru a persecuta oamenii (evreii mesianici) pentru credinţa lor. 

       Articolul era scris cu o remarcabilă compasiune pentru evreii mesianici şi era critic cu oponenţii. Relata: În majoritatea cazurilor cei loviţi sunt tot israelieni, cetăţeni în toate modurile posibile: fac stagiul militar, îşi educă copiii în spiritul valorilor ţării lor şi plătesc taxele…

       Evreii mesianici sunt activi în toată ţara şi numărul membrilor lor este estimat la mai multe mii. Ei cred în Dumnezeu şi se consideră evrei,  Biblia este cartea lor sfîntă, sunt convinşi că Isus este Mesia şi nu înţeleg ce poate avea ţara cu ei.

       Pagina web a grupului Yad l’Achim  se laudă cu spionarea evre­ilor mesianici şi forţarea angajatorilor lor să-i concedieze acuzându‑i de ,,activitate misionară”. Yad l’Achim  pomeneşte de Alex Artocsky, director misionar care este un fost miliţian sovietic şi care se laudă că foloseşte  trucurile fostei slujbe pentru a se lupta cu misiunea.  Unul din membrii lor, Binzamin Klugger, a fost trimis în China să afle cum se luptă chinezii cu sectele.  Şeful lui Yad l’Achim, rabinul Shalom Dov Lifshitz, comenta: Dacă autorităţile isra­eliene ar învăţa de la autorităţile chineze cum să se lupte cu aceste secte dubioase şi periculoase (NT. Creştinii),  misionarii nici nu ar mai îndrăzni să ridice capul în lume.  Din nefericire pentru noi, chinezii au înţeles ceea ce poporul evreu nu vrea să înţeleagă.”

       El chiar vrea ca Israelul să urmeze exemplul unei dictaturi comuniste persecutoare? 

       În zilele din urmă lupta pentru Israel nu va veni numai din exte­rior, adică nu va fi dusă numai cu cei care doresc să distrugă statul evreu. Va fi şi din interior, cu privire la identitatea lui Mesia care a venit ca să ne răscumpere şi care va reveni să judece lumea cu dreptate. El va domni din Ierusalim şi va aduce pacea în lume. Slavă Domnului că Biblia ne spune că în zilele din urmă va fi o vreme de întoarcere la Mesia:

       ,,Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.   Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.   Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”   În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.  Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.”  (Romani 11.25-29)  Noi să facem la fel ca Pavel care spunea: ,,Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10.1)

 Pentru informaţia legată de Talmud este disponibil articolul nostru Chiar a existat o Tora orală dată pe Sinai? şi pe website      www.lightforthelastdays.co.uk  www.bridgelane.org.uk 

 

 

 

 

 

 

      Un număr de 1000 de clerici părăsesc Biserica Anglicană şi se alătură Bisericii Romano-Catolice, conform unui articol publicat în The Times (21/10/09). Ei vor trebui reinstruiţi şi reor­dinaţi pentrucă Roma consideră ordi­nele anglicane absolut nule şi fără nici o valoare.

          Pe de altă parte, datorită crizei financiare generată de piaţa creditelor şi gaura masivă din fondul de pensii, Biserica Angliei va fi obligată să re­nunţe la unul din zece clerici plătiţi. În acelaş timp, numărul enoriaşilor din strană, scade.  Cu o Biserică Angli­cană în declin se înmulţesc şi problemele.  Între liberali şi conservatori există diviziune cu privire la ordinarea femeilor ca episcopi şi acceptarea preoţilor homosexuali. 

       Clerul liberal deseori neagă adevăruri  fundamentale  ale Noului Testament: naşterea din fecioară, dumnezeirea Domnului Isus, moartea Sa ca jertfă de ispăşire a păcatelor şi învierea.  Regina, care este Condu­cătorul Suprem al Bisericii Angliei, este  la fel de „consternată” de mişcările din Biserică ca şi Prinţul Charles (Daily Telegraph 3/10/09).  Se spune că ar avea afinităţi cu Papa, care e aşteptat să locuiască la Palatul Buckingham, în cea de-a doua sa vizită  în Anglia de când Henry VIII a rupt legăturile cu Roma şi a înfiinţat Biserica Anglicană, cu 500 de ani în urmă.

      Guvernul doreşte reformarea Actului din 1701 ce interzice  succesiunea catolicilor la tron. Cum monarhul este şi capul Bisericii Angliei aceasta ar afecta serios identitatea şi esenţa bisericii.

       Episcopul de Canterbury a recunoscut că această situaţie privitoare la anglicanii care se convertesc la catolicism, l-a adus într-o situaţie dificilă. Însă, după întâlnirea de la Vatican cu Papa, dr. Rowan Williams a insistat că relaţiile dintre Biserica Romano-Catolică şi Anglicană sunt la fel ca înainte şi că dialogul din cadrul Consiliului pentru Unitate Creştină va continua. Dr Williams relata că Papa a fost extrem de entuziasmat  cu privire la etapa următoare a dialogului ecumenic.

       Ne-catolicii văd ecumenismul, în general, ca modalitatea prin care toate bisericile, inclusiv cele catolice, să se accepte reciproc ca exprimări valide ale Credinţei Creştine.  Totuşi, Papa Ioan Paul al Il‑ea definea ecu­menismul ca fiind căutarea unităţii creştine în cele din urmă în sfânta Biserică Catolică şi Apostolică. (Ut Unum Sint – Ca toţi să fie Una). Cu alte cuvinte, scopul ecumenismului din perspectiva catolică este ca bisericile necatolice să accepte supremaţia Bisericii Catolice, întâietatea Papei şi a doctrinei catolice. 

       Dr. Mark Miravalle, profesor de teologie şi mariologie la Universitatea franciscană din Steubenville,  citează din Papa Ioan Paul al II‑lea:  Pentru Biserica Catolică ecumenismul înseamnă să oferi credinţa cu dragoste şi dăruire şi respect însă cu nădejdea că primitorul va spune DA şi va deveni membru al Unicei Sfinte Biserici Catolice şi Apostolice.  http://mefeedia.com/entry/video-dr-mar-miravalle-coredemptrix-advocate-14-the-fruit-of-the-dogma/10335710/

       Am primit o invitaţie pe care scria Suntem Una!  şi care  invita la   Marşul mărturisitorilor Creştini din Manchester de la catedrala  Romano‑Catolică din Salford, până la Catedrala Anglicană din Manchester. 

       Vor fi acolo creştini din toate cultele de la catolici la penticostali şi scopul declarat era să ne rugăm şi să ne închinăm toţi ca unul şi să fim văzuţi ca unul.

        Un alt miting anunţa că Dumnezeu a găsit o cale de vindecare a societăţii noastre rănite… Scopul Lui este atins cînd creştinii din toate confesiunile se adună împreună, ca Singur trup al lui Cristos.

       Însă chiar suntem noi una? Dacă noi credem Evanghelia şi învăţătura apostolilor din Noul Testament,  noi nu suntem una cu Roma sau cu anglicanismul liberal. 

       Există erori majore în doctrina  romano-catolică. Martirii,  decât  să accepte aceste greşeli şi să le urmeze şi‑au dat viaţa în această ţară şi de-a lungul Europei pentru principiile biblice, curate. În documentarul A Woman Rides the Beast (O femeie călăreşte Fiara) Dave Hunt arată că mai mulţi creştini au fost daţi la moarte pentru credinţa în Isus Cristos, în timpurile medievale, de biserica Roma­no-Catolică decât de Imperiul Roman, în vremea persecuţiior.

       Iată câteva din cele mai importante doctrine false ale Romano Catolicismului ce au fost adăugate de-a lungul secolelor la învăţătura Noului Testament şi au răpit adevărul mesajului Evangheliei:

LITURGHIA

       După Biserica Romano Catolică pâinea şi vinul sunt transformate instantaneu, în mod literal, în trupul şi sângele lui Isus care este jertfit încontinuu în cadrul liturghiei.  

       Articolul 267 din Catehism spune: Pâinea şi sângele sunt schimbate în Trupul şi Sângele lui Cristos prin puterea lui Dumnezeu, pentru care nimic nu e greu sau dificil. Articolul 278 afirmă: Sfânta Liturghie  este una şi aceeaşi Jertfă ca cea de la cruce. Asemenea modului în care Cristos care s-a dat pe El însuşi victimă însîngerată pe cruce inaintea Tatălui ceresc, El continuă să se dăruiască într-o manieră nesân­geroasă pe altar, prin lucrarea preoţilor săi.  Această doctrină cunoscută ca transub­stanţiere a fost definită de Papa Inocenţiu III în 1215. 

       Însă Biblia arată că jertfa lui Cristos a fost completă şi finală şi că nu mai poate fi repetată niciodată.  Împărtăşania sau Cina Domnului este o comemorarea a Jertfei Domnului. „Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: <Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.>” (Luca 22.19) (Vezi şi 1Corinteni 11.23-26)

       Cartea Evrei arată că spre deosebire de jertfele oferite de Marele Preot, Domnul Isus s-a dat jertfă pentru păcat o dată şi pentru totdeauna: „Pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,  tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9.24-28). 

MARIOLATRIA

       Biserica Romano‑Catolică ridică pe Maria la statutul de „mamă a lui Dumnezeu” (Catehism, Articolul 167) şi „regină a cerului” (Articolul 168a). 

       Deşi Catehismul nu spune că trebuie să i te închini ei şi că este comediator cu Isus Cristos, acesta e rezultatul învăţăturii care poate fi văzut în mărimea imaginilor Madonei din multe Biserici Catolice. Articolul 117 afirmă: „Toată omenirea a moştenit vina şi povara păcatului original, cu excepţia Fecioarei Binecuvântate şi a Fiului Său Divin.”

       Aceasta este dogma Imaculata Concepţie, proclamată de Papa Pius IX în 1854.  Atunci Papa Pius IX a afirmat că dacă cineva respinge această dogmă ,,a suferit un naufragiu în credinţă…. şi că mai mult, prin faptele sale el va suferi pedeapsa stabilită de Lege.’’ Cu alte cuvinte vei fi blestemat şi excomunicat dacă pui la îndoială această doctrină.

La 1 noiembrie 1950, Pius XII definea Înălţarea la cer a Mariei a fi o dogmă a credinţei: Noi pronunţăm, declarăm şi definim a fi o dogmă divină revelată faptul că imaculata Mamă a lui Dumnezeu, de-a pururea fecioara Maria, şi-a încheiat cursul vieţii pământeşti, şi trupul şi sufletul i-au fost înălţate la gloria cerească. 

Aceasta înseamnă că Maria a fost fecioară toată viaţa, după naşterea Domnului Isus şi a fost luată la ceruri într-un mod supranatural la sfârşitul vieţii sale.

Există acum o campanie în interiorul Bisericii Catolice care solicită papalitatea să proclame pe Maria ca fiind Co-Răscumpărător, Mediator şi Mijlocitor (Co-Redemptrix, Mediatrix şi Advocate) ca pe o dogmă a bisericii. Biblia arată însă că Domnul Isus este singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (Ioan 14.6,  1 Timotei 2.5).

De fapt Maria a fost o tânără evreică credincioasă, Miriam în ebraică,  care a jucat un rol vital în aducerea pe lume a lui Isus prin minunea naşterii din fecioară. În Noul Testment, nu există niciun cuvânt care să sugereze că a fost fără păcat sau că avea o natură diferită de alţi oameni.  După  conceperea şi naşterea suprana­turală a Domnului Isus, Maria a avut alţi copii cu Iosif în mod firesc: „Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?  Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” (Matei 13.55-56).  Dacă numărăm, Maria a avut cel puţin 7 copii după primul său născut, Isus (Matei 1.25).

Învăţătura catolică încearcă să explice acest verset prin faptul că ei ar fi fost veri ori că Iosif era văduv şi aceştia erau copii dintr-o căsătorie anterioară, însă această explicaţie nu are logică în text.

 Maria s-a născut în mod natural, a fost mântuită prin credinţa ei la fel ca toţi credincioşii în Domnul Isus şi a murit  ca toţi oamenii.

INFAILIBILITATEA PAPALITĂŢII

Catehismul afirmă: „Când se proclamă că Papa este infailibil înţelegem că Papa nu poate greşi atunci când, ca Păstor şi Invăţător al tuturor creştinilor, defineşte o doctrină cu privire la morală şi credinţă spre a fi ţinută de întreaga biserică.” (Articolul 93).

Catehismul continuă afirmând că „Biserica nu poate greşi în ceea ce învaţă sau în morală pentrucă este ghidul infailibil conducător… Scopul de interpretare a autenticităţii Cuvântului lui Dumnezeu a fost încredinţat conducătorilor Bisericii care sunt papa şi episcopii aflaţi în comuniune cu el.” (Articolul 100).

       Biblia arată că numai Dumnezeu este infailibil şi că toţi oamenii din lume şi toate instituţiile sunt atinse de păcat şi pasibile de greşeală. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).   

       Singura autoritate de stabilire a doctrinei creştine este Biblia, nu oamenii supuşi greşelii. De fapt Bi­serica Catolică are o lungă istorie de interpretare greşită a Bibliei, inter­zicând citirea ei de către oamenii obişnuiţi şi opunându-se traducerii şi distribuirii Bibliei laicilor. În 1229, Conciliul din Toulouse, Canonul 14 afirma: „Interzicem categoric ca laicilor să li se permită să deţină cărţile Vechiului sau Noului Testament.”   

       Când oamenii citesc singuri Biblia realizează că există o diferenţă uriaşă între învăţătura lui Isus şi a apostolilor şi învăţătura Bisericii Catolice.

       Ierarhia preoţilor până la Papă ca „vicar al lui Cristos” pe Pământ contrazice total conceptul predat de Isus ucenicilor despre autoritatea spirituală. Isus ne-a spus să nu numim vreun om “Tată”  (Părinte/Papă).   “Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.  Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.  Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.  Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.” (Matei 23.8-11)

MÂNTUIREA PRIN FAPTE

       Articolul 135 din Catehismul Catolic afirmă: ,,Numai credinţa nu ne poate mântui fără fapte bune.” Biblia arată că suntem mântuiţi prin credinţa în lucrarea Domnului Isus Cristos care a murit ca jertfă pentru păcatele noastre.   

       Faptele bune sunt urmarea credinţei noastre însă ele nu ne mântuiesc: ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni.  Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.’’  (Efeseni 2.8-10).

REGENERAREA PRIN BOTEZ

       Articolul 256 din Catehism afirmă: ,,Botezul este un sacrament care ne curăţeşte de păcatul origi­nal, ne face creştini, copii ai lui Dumnezeu şi membri ai Bisericii.” (ex. un nou născut devine creştin prin botez). Articolul 259 spune că acest sacrament este dat de turnarea apei pe capul copilaşului. (NB Cuvântul grecesc baptizo înseamnă scufundare în apă, nu stropire cu apă). Turnarea apei pe capul unui bebeluş sau a unui adult nu are nici o putere să ne curăţească de păcatul originar. 

       Biblia spune că trebuie să ne naştem din nou (Ioan 3.5-8) prin pocăinţă şi credinţa în ceea ce a făcut Isus Cristos pentru noi, după care să fim botezaţi. În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, Petru a descris semnificaţia morţii şi a învierii Domnului. Oamenii l‑au întrebat atunci: ,,Ce trebuie să facem? Şi Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2.38).

FOLOSIREA IMAGINILOR

       Articolul 186 din Catehism afirmă: ”Trebuie să dăm relicvelor, crucifixelor şi tablourilor sfinte cinstea corespunzătoare, ele fiind legate de Cristos şi sfinţii Lui, fiind o cronică a lor.”    

       Bisericile catolice sunt pline de idoli care au devenit obiecte de închinare.   

Cele zece porunci interzic idolatria şi rămîn valabile pentru creştini. „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.” (Exod 20.4-5). 

Această poruncă lipseşte din versiunea catolică a celor zece porunci şi a zecea poruncă (să nu pofteşti casa aproapelui tău etc.) este împărţită în două, pentru a suplini cea de-a doua poruncă lipsă. Închinarea la îngeri, sfinţi şi folosirea chipurilor cioplite, a imaginilor de tot felul, a devenit parte a practicilor catolice începând cu anul 375 dCr. iar închinarea la moaştele sfinţilor (şi a imaginilor lor) şi semnul crucii a început cu anul 786 dCr.

CELIBATUL ŞI PREOŢIA

       Biserica Romano‑Catolică inter­zice căsătoria preoţilor, delimitând astfel preoţii de laici.   

       Celibatul obligatoriu pentru preoţi a devenit dogmă în anul 1070.

       Cuvântul  preot nu este folosit niciodată în Noul Testament în sensul descrierii anumitor slujitori ai lui Dumnezeu cu statut special în biserica, ci este folosit pentru a descrie pe toţi cei care cred în Isus. 

       Nu există nicăieri în Noul Testament o diferenţă între cleric şi laic. Probabil doctrina nicolaiţilor, amintită în Apocalipsa 2.6 şi 2.15 exemplificând ceva ce Isus urăşte, se leagă de ridicarea clerului care capătă un statut special. Nicolaiţii este format din două cuvinte greceşti care înseamnă biruinţa asupra oamenilor . 

       Noul Testament mărturiseşte preoţia tuturor credincioşilor. “Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. (1Petru 2.9). “Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5.9-10).

       Petru, considerat în mod fals primul papă a fost căsătorit, aşa cum arată următoarele versete.  „Soacra lui Simon (Petru) zăcea în pat prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.” (Marcu 1.30). Vezi şi 1 Corinteni 9.5 şi Timotei 4.1-3

SPOVADA

       Spovedania către un preot şi nu către Dumnezeu a fost declarată dogmă de Papa Inocenţiu al III‑lea, în Conciliul de la Lateran din 1215.

 Biblia arată că ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu şi primim iertarea prin sângele ispăşitor al Domnului Isus.

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcă­tuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.  Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.  El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1Ioan 1.5-2.2).

PURGATORIUL

       Purgatoriul nu e nici rai, nici iad, ci ,,un loc unde sufletele suferă un timp după moarte pentru păcatele făptuite” (Catehism, Articolul 106).  A fost definită ca dogmă la Conciliul de la Florenţa în 1437. Se afirmă că purgatoriul este asemenea iadului deşi se va sta acolo puţin timp, nu pentru totdeauna. 

Biblia nu menţionează decât două locuri unde vom ajunge după moarte: rai şi iad. Cei care sunt mântuiţi prin credinţa că Domnul Isus le-a iertat păcatele nu mai trebuie să sufere pentru a se pregăti pentru rai.  Isus a spus tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu mine în Rai.  (Luca 23.43). 

       Apocalipsa 21 descrie raiul şi iadul ca locurile în care vor merge oamenii după moarte însă nicăieri nu se menţionează purgatoriul. Nu  apare în nici un pasaj din Biblie.

       Credinţa în purgatoriu a fost folosită pentru a convinge oamenii să dea bani bisericii pentru a fi absolviţi de timpul petrecut în purgatoriu.

UNDE DUC ACESTEA?

       Mulţi creştini din Marea Britanie nu cunosc erorile din doc­trina catolică şi nu sunt deranjaţi de aceasta.  Ei spun: „De ce să nu ne  unim cu toţii ca să salvăm  lumea, fără să ne mai gândim atât la ceea ce credem de fapt şi ce învăţăm pe alţii.” Însă Biblia arată că este important ce credem şi  numai revenirea Domnului în glorie şi slavă poate salva lumea. De aceea noi ar trebui să fim sinceri cu Domnul chiar dacă suntem o minoritate în societate şi  în biserica oficială. În zilele din urmă Biblia prooroceşte că religiile se vor uni şi va exista un singur sistem religios care se va alia cu guvernul mondial anticrist şi în cele din urmă va fi distrus (Apocalipsa 17).

       Odată cu înmulţirea  apos­taziei  vizibile în biserici, Domnul cere rămăşiţei de credincioşi să lupte pentru credinţa care a fost dată sfinţilor (Iuda 1.3) şi care ne-a fost dată în Noul Testament de apostoli.

       Pe măsură ce ne apropiem în timp de revenirea Domnului, trebuie să ne aşteptăm la o ură în creştere împotriva acestei rămăşiţe din partea puterilor seculare şi religioase. 

       În articolul scris de Roger Oakland „Evanghelicii şi catolicii împreună şi respingerea creştinilor care cred în zilele din urmă” se arată că acest lucru se întâmplă deja.  Este citat exemplul episcopului Mark Hanson din Biserica Luternană,  SUA.

       El mobilizează ,,bisericile catolice, anglicane, ortodoxe să se unească în combaterea citirii funda­mentaliste a Scripturii şi crearea <<unei lucrări  de împăcare>>”   prin care „Cristos va dărâma zidurile despărţitoare împăcând întreaga creaţie cu fiinţa lui Dumnezeu.”   

       Hanson afirmă că cei care cred în zilele biblice din urmă şi într-o interpretare literală a Bibliei sunt contraproductivi şi trag înapoi cauza lui Cristos, care, spune el, ar fi unirea întregii creaţii şi producerea unei utopii planetare.

       Pe de altă parte, Sir Isaac Newton, omul de ştiinţă care a trăit între 1643-1727, a fost UN creştin care credea Biblia.  El a scris „În zilele din urmă, un grup de oameni se va ridica şi îşi vor îndrepta atenţia asupra proorociile biblice, insistând asupra interpretării literale, în ciuda opoziţiei şi împotrivirilor din jur.” 

       Cum lumea se îndreaptă spre dezastru, mulţi vor căuta o rezolvare, un răspuns logic. Rezolvarea nu e unirea cu biserica falsă a Romei sau cu mişcarea ecumenică liberală, ci „pocăiţi-vă şi credeţi în Evan­ghelie pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”.

La sfârşit, centrul credinţei în Domnul nu va fi Canterbury sau Roma, ci Ierusalimul, când Mesia va reveni pe Muntele Măslinilor şi va domni în Împărăţia Sa Mesianică.  El va domni într-un Ierusalim restaurat şi va aduce în lume pacea adevărată.Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. “  Isaia 2.3

 

 

 

 

 

   Guvernul mondial

„ 2009 este primul an de guvernare mondială cu instaurarea lui G20  în mijlocul crizei financiare.  …Conferinţa din Copenhaga este un pas către conducerea globală a planetei noastre.  …Misiunea noastră este una aducătoare de speranţă susţinută de fapte şi acţiuni.’’ Acestea sunt declaraţiile lui Herman van Rompuy din 19 noiembrie cu ocazia acceptării postului de preşedinte al Uniunii Europene după desemnarea lui de către liderii Europei.

Guvernare mondială, conducere globală a planetei.  În această direcţie ne îndreptăm? În acest caz, cine sunt conducătorii? Unde este localizat acest guvern? Poţi vota împotriva lui?  Ne îndreptăm spre instaurarea unui nou sistem de control mondial prin organisme nealese din UE, ONU, FMI, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change)   sau orice altă organizaţie care ar rezulta din unirea lor?

 Să recunoaştem că faptele şi acţiunile Conferinţei din Copenhaga au  dezamăgit  activiştii pentru mediu.  Acordul final nu are valoare legala deşi  recunoaşte nevoia de limitare a creşterii temperaturilor globale cu nu mai mult de 2C peste nivelurile pre-industriale şi stabileşte  ca ţările dezvoltate să adune până în 2020 suma de 100 miliarde dolari pe an pentru ţările mai sărace.  Pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon, ţărilor dezvoltate li s-a cerut să treacă imediat la lucru.  Pentru SUA aceasta reprezintă o reducere cu 14-17 % din nivelul anului 2005, pentru UE un obiectiv de reducere a nivelului din 1990 cu 20-30%,  pentru Japonia de 25 % şi Rusia cu 15-25% din nivelul anului 1990. S-a stabilit şi o metodologie de verificare a reducerii emisiilor naţiunilor industializate.

 Ban Ki-moon, secretar general al UE relata: Poate că nu e chiar ce speram, însă hotărârea Conferinţei Partidelor este un început esenţial şi la anul trebuie să o transformăm într-un tratat cu personalitate juridică. Alţi lideri ai lumii au fost  de acord să existe un tratat cu valoare  legală şi au promis să se  dedice acestei cauze în conferinţele din 2010 .  Gordon Brown a fost solicitat de UE  să devină un poliţist al încălzirii globale ca să monitorizeze emisiile de carbon a tuturor ţărilor. El declara Voi lucra cu preşedintele Sarkozy  pentru o organizaţie europeană de monitorizare a transparenţei debândite nu doar în Europa şi ţările noastre, ci în toată lumea.

      Pentru ca un tratat să fie legal este nevoie să fie promulgat de o entitate legislativă. Gordon Brown vorbeşte de un poliţist al încălzirii globale.  Cum ar trebui să acţioneze un astfel de poliţist dacă  o ţară  nu îndeplineşte condiţile de reducere a emisiilor de carbon?  Ar avea putere să o pună la punct ? Cum?

      La 15 octombrie Lord Monckton a ţinut în Minnesota un discurs difuzat pe internet în toată lumea.  El declara că tratatul pe schimbările climatice propune un guvern mondial.  ,,Citesc acest tratat şi ceea ce scrie în el : că va fi creat un guvern mondial.  Cuvîntul guvern apare ca primul obiectiv din cele trei enunţate. Al doilea este transferarea bogăţiilor de la ţările din vest înspre ţările lumii a treia în contul a ceea ce este numit datorie climatică. Şi al treilea obiectiv a acestei noi entităţi, a acestui guvern este întărirea puterii lui.”

 Lord Monckton este un sceptic al încălzirii globale şi opozant al directivelor Conferinţei din Copenhaga.  El afirmă corect că un tratat legal necesită un organism de monitorizare. La acest punct China s-a opus declanşând la conferinţă o mare problemă. Un articol din The Independent (20/12/09) acuza China de obturarea unei afaceri globale  ,,China se ridică ca superputere care nu este interesată de guvernarea globală, nu e interesată de o guvernare multilaterală care să -i afecteze propria creştere şi suvernanitate.”

 Ceea ce conferinţa a stabilit de comun acord a fost fixarea unui fond de 100 miliarde dolari gestionat de  Uniunea Europeană prin IPCC.  Aceasta va adăuga la ceea ce Christopher Booker  descria ca ,,noua industrie globală bazată pe cumpărarea şi vânzarea dreptului de emitere de CO2 estimat la miliarde de dolari pe an prin maşinaţiile Uniunii Europene de tipul Clean Development Mechanism şi sistemul de Comercializare a Emisiilor.”

 Lord Monckton declara că banii vor fi cheltuiţi în alimentarea altor 700 de birocraţii care vor gestiona sumele uriaşe de bani proveniţi din aceste taxe.  Pentru asta ei vor avea nevoie de înfiinţarea unei structuri de autoritate globală.  Deşi s-a spus că a fost un eşec, conferinţa este primul pas real înspre înfinţarea unui guvern global care va fi urmat de tratate succesive ce vor transfera gradat puterea noilor birocraţi proaspăt instauraţi. Este un proces similar celui de formare a Uniunii Europene.

Este clima în schimbare?

 Pentru a convinge oamenii că este aşa, trebuie să îi convingi că alternativa reducerii emisiilor de carbon ar duce la catastrofă.  Acesta este rezultatul pretins de IPCC după ce a condus un studiu de cinci ani în toată lumea.  Concluzia lor este că încălzirea globală este clară şi că schimbările au survenit peste 90% ca rezultat al activităţii oamenilor.  După revoluţia industrială oamenii au emis dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră în atmosferă prin arderea carburanţilor. Aceste gaze captează mai mult din căldura solară şi previn disiparea lor în spaţiu.

Continuarea necontrolată a acestui proces, spun ei, va duce la topirea gheţii polare, la creşterea nivelului mărilor, inundarea zonelor joase din insule şi zone de coastă, inclusiv a marilor oraşe cum sunt Londra, New York şi Shanghai. Zăpezile din Himalaya se vor topi şi vor duce la inundaţii urmate de uscarea marilor râuri de care depind India, China şi alte ţări. În unele zone va fi secetă, în altele inundaţii.  Pentru a preveni aceasta, ţările industrializate trebuie să reducă emisiile de carbon cu 80% pînă în 2050 şi cu 20% până în 2020.

 Ceremoniile de deschidere a Conferinţei din Copenhaga au început cu prezentarea unui scurtmetraj despre copiii viitorului care vor avea parte de furtuni apocalptice şi zone deşertice, dacă liderii lumii nu ar trece la acţiune.  Rajendra Pachauri, şeful comisiei de cercetători UE pe schimbările climatice declara în film că Vor exista sute de milioane de refugiaţi.   Vă rog salvaţi planeta, spunea o fetiţă cu voce plângătoare.

                  Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord cu aceste date. La o conferinţă alternativă din Copenhaga, oamenii de ştiinţă au pus sub semnul întrebării teoria schimbărilor climatice şi concluziile legate de încălzirea globală provocată de om.  S-a arătat că istoria a înregistrat  variaţii ale climei cu mult înainte de industrializare şi de arderea cărbunelui şi petrolului.  Exemplele vin încă din Perioada Medievală de Încălzire în care danezii s-au stabilit în Groenlanda şi au cultivat acolo grâu şi orz.

În timpul perioadei cunscuta ca Mica Epocă de Gheaţă între 1500 şi 1850, iarna Tamisa a îngheţat  complet la London Bridge într-o aşa măsură că aveau loc pe ea sărbătorile gheţii . Profesorul Ian Plimer relata: Clima a fost întotdeauna reglată de Soare, orbita Pămîntului, plăcile tectonice şi oceane.  Spre deosebire de pretenţiile IPCC (Comitetul  Interguvernamental pe Schimbările Climaterile a UE) ei demonstrează că din 1998 nu există nici o încălzire a planetei şi că, deşi gheaţa se topeşte în unele părţi din Antarctica, în altele se îngroaşă.  Acelaş lucru se întâmplă cu gheţarii. Pentru textul cu concluziile conferinţei alternative pe schimbări climatice vezi www.copenhagenclimatechallenge.org.

        Marea întrebare care apare e dacă încălzirea globală chiar e o catastrofă reală sau o sperietoare folosită de elita globală pentru a ne aduce în mult doritul lor guvern unic, mondial.  Sau amândouă? Nu putem nega faptul că arderea cărbunelui şi a petrolului nu murdăreşte şi poluează atmosfera.  Cum China şi India cu populaţia lor uriaşă se industrializează  masiv, lumea se află în faţa posibilităţii utilizării a 2 miliarde de maşini în lume rezultând  astfel mai mult petrol consumat care să otrăvească atmosfera.

             Tipul de societate pe care am creat-o în ultimii 20 de ani nu este viabil.  Am devenit mai mult ca oricând dependenţi de alimentarea continuă cu electricitate şi petrol pentru menţinerea furnizării de hrană, a alimentării sistemului de transport, computere, maşini, televiziuni şi tot aşa.  După cum se poate vedea, nu vom putea face sistemul să meargă fără combustibilii minerali.  Soluţia preferată a grupărilor activiste de mediu este puterea eoliană şi alte alternative însă în realitate turbinele de vânt produc mai puţin de 1% din energia necesară Angliei,de ex.  Staţiile de energie nucleară pot înlocui pe cele de cărbune  însă pericolele disfuncţiilor care pot interveni în generarea puterii nucleare sunt mult mai mari, cum a fost  la Cernobâl.

Dacă emisiile de carbon vor trebui reduse la rata cerută de acordurile recente, o civilizaţie dependentă de combustibili minerali pentru menţinerea electricităţii şi a transportului va suferi schimbări enorme.   Oricum am face,  într-o zi ne vom afla în plină criză în momentul în care cărbunele, petrolul şi gazul se  vor termina.

De fapt o problemă cu rezerva de petrol nu este prea departe de noi.  Dr Fatih Birol, economistul şef al respectatei Agenţii de Energie Internaţională (IEA) din Paris, relata că petrolul de care depinde civilizaţia modernă se epuizează mai rapid decât era de aşteptat şi producţia globală ve scădea în următorii 10 ani – cu aproape un deceniu mai devreme decît fusese estimat de majoritatea guvernelor.  Cu cererea tot mai crescută, spune el, ar  trebui să găsim echivalentul a 4 noi Arabii Saudite între acum şi 2030, pentru a menţine rezervele de petrol la nivelul de acum.  El estimează o iminentă criză a petrolului după 2010 şi arată că principalele ţări furnizoare de rezerve substanţiale de petrol sunt toate situate în instabilul Orient Mijlociu.

 A doua venire

 Din perspectiva proorociei biblice există pasaje importante care descriu dezastrele de mediu care vor surveni în cei 7 ani ai Necazului Cel Mare care va precede a doua venire a Domnului Isus pe pămînt (Isaia 24, Luca 21.24-27, Apocalipsa 6-19). Anumite proorocii se leagă de modul în care sunt descrise rezultatele încălzirii globale din zilele noastre.  Luca 21.25 descrie groaza ţărilor în care urlă marea şi valurile.  Apocalipsa 8.7 afirmă că o treime din copaci au ars. Apocalipsa 16.9 relatează Oamenii au fost dogorâţi de o arşiţă mare. În Apocalipsa 16.12 se vorbeşte de Râul Eufrat care se va usca şi Isaia 19.5-10 vorbeşte de secarea Nilului.  Cum Nilul şi Eufratul sunt cele două mari râuri cunoscute în lumea biblică, aceste versete pot arăta o secare generală a râurilor din lumea întreagă.  Un efect al creşterii emisiilor de carbon în atmosferă este o creştere a acidităţii în mare care poate duce la dispariţia în masă a speciilor marine. Apocalipsa 8.9 relatează că a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit.

 

        Cu privire la instaurarea guvernului mondial, Biblia afirmă că în zilele din urmă va apare un lider mondial care va domni peste orice seminţie, limbă, norod şi neam.( Apocalipsa 13.7).   Cunoscut ca Fiara sau Anticrist va primi puterea din partea Balaurului (Satan) şi va fi ajutat de cel cunoscut ca Falsul Profet care va face semne şi minuni în numele lui. El va fi un personaj carismatic susţinut de Satan cu puteri supranaturale (Apocalipsa 13.2-4, 2 Tesaloniceni 2.9-10).  El va  promite pace şi siguranţă (1 Tesaloniceni 5.3) însă va aduce cea mai grea tiranie pe care a cunoscut-o vreodată lumea (Apocalipsa 13).

           Din Apocalipsa 17.12-13 zece regi îşi vor încredinţa fiarei puterea şi autoritatea.  În anul 1972 Clubul de la Roma- un think tank global care se ocupă de o multitudine de chestiuni de politică internaţională, a lansat un raport denumit Limitarea Creşterii. Acesta arăta că lumea ar trebui împărţită în zece regiuni care vor fi uşor modelate în Uniunea Europeană.  Planul originat schiţat în 1972 împărţea lumea astfel: America de Nord, Europa, Japonia, Australasia şi regiunea Pacificului, Rusia, America de Sud, Orientul Mijociu musulman, Africa, India şi China (Informaţii detailate despre subiect se pot furniza prin email).

Guvernul mondial anticrist va fi instabil şi nu va dura.  Este imaginea văzută de Nebucadneţar şi interpretată de Daniel care avea zece degete de fier şi zece degete de lut care nu se pot lipi împreună. În Daniel 7 citim că trei din cei zece regi vor cădea înaintea fiarei, descriind o răzvratire împotriva conducerii. În Apocalipsa  apar  războaie împotriva  guvernului mondial odată cu trecereaEufratului a  regilor din est (China?) (Apocalipsa 16.12).  Lupta finală sau Armaghedonul va duce lumea în pragul distrugerii.  Numai cea de-a doua venire a Domnului Isus va scurta perioada de mare necaz (Mare Tribulaţie). (Matei 24.21-31).

Din perspectiva pre-tribulaţionistă a proorociilor despre sfârşit, cea de-a doua venire a Domnului se va întâmpla în două etape.  Mai întâi Domnul Isus va reveni să-şi ia la Sine sfinţii (toţi creştinii autentici) la Răpire pentru a ne duce de pe pământ în prezenţa lui Dumnezeu unde trupurile ne vor fi schimbate în trupuri eterne de slavă şi vom fi mereu cu Domnul (1 Tesaloniceni 4.13-5.11). Aceste eveniment se poate întâmpla oricând.  Apoi va urma perioada de 7 ani de Mare  Necaz în care se vor întâmpla dezastrele descrise mai sus şi în care va domni Anticristul.   Perspectiva post-tribulaţionistă ar fi că Răpirea şi cea de-a doua venire a Domnului Isus pe pământ sunt simultane şi deaceea sfinţii vor trece prin Necazul Cel Mare (Tribulaţie) şi cel mai probablil vor fi martirizaţi pentru credinţa lor.  Eu cred că perspectiva pre-tribulaţionistă are o bază biblică mai solidă, deşi înţeleg că există baze valide şi pentru cealaltă perspectivă.   În lumina acestora, noi  trebuie să fim gata oricând de întâlnirea cu Domnul – prin pocăinţă şi credinţa în Evanghelie. Noi trebuie să fim gata să suferim pentru credinţa noastră şi dacă El ne cheamă la asta, chiar să ne dăm viaţa pentru Domnul.

Ce este sigur în Scriptură e că Domnul Isus va reveni pe pământ cu sfinţii şi va domni din Ierusalim 1000 de ani, timp în care Satan va fi legat şi nu va mai putea influenţa naţiunile.  Acesta va fi guvernul mondial slăvit al lui Dumnezeu în care nu vor mai fi războaie,  mediul va fi reînnoit şi curat şi tot pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului (Isaia 2.1-4, 11-12, Zaharia 14, Apocalipsa 20). Aleluia!!

Fondul Monetar Interna­ţional afirmă că e posibil să facă “pasul revoluţionar” de lansare a unei  noi monede globale de schimb pentru a înlocui în timp dolarul.  Viitorul dolarului a fost unul din multele subiecte dezbătute la summitul G8 din oraşul italian Aquila.  

Preşedintele rus Medvedev  caută modalităţi de subminare a dolarului ca rezervă de schimb a lumii realizând mostra unei monede a ceea ce el a descris ca “moneda de schimb a viitorului unit”. “Iat-o, poţi să o vezi şi să o atingi” a spus Dl Medvedev. Moneda a fost prezentată liderilor G8 participanţi la summit şi are inscripţionate cuvintele “unitate în diversitate”.  

Rusia, împreună cu China şi India sunt sceptice în legătură cu viitorul dolarului ca monedă globală de schimb, statut de care s-a bucurat încă din secolul trecut şi moştenit de la valuta engleză.

  O monedă de schimb mondială va avea nevoie de o guvernare mondială.

  Ne îndreptăm înspre 666?

Autorul de bestselleruri Dan Brown a încercat să distrugă credibilitatea Noului Testament în cartea lui, “Codul lui da Vinci”.  (Am tipărit o broşură cu răspunsul la Codul lui DaVinci-disponibilă la cerere). Ultima lui publicaţie “Simbolul pierdut” oferă o perspectivă simpatizantă a masoneriei. Dan Brown a declarat  Associated Press  “Am un respect enorm pentru masoni. Cu atâtea culturi care se omoară între ele pentru supremaţia dumnezeului lor, iată o organizaţie mondială care afirmă “Nu ne pasă de ceea ce numeşti tu Dumnezeu sau de ce crezi tu despre Dumnezeu, ne pasă că  tu crezi într-un dumnezeu. Hai să ne unim cu toţii ca fraţi şi surori şi să privim în aceeaşi direcţie.” Cred că după apariţia acestei cărţi un număr uriaş de oameni vor fi interesaţi de masoni.”

      Masoneria este un sistem inclusiv de credinţe, sistem care respinge mântuirea prin credinţa în Domnul Isus. Masoneria postulează existenţa unui  “Mare Arhitect al Universului” care se crede că este adevăratul Dumnezeu al Universului, reprezentantul dumnezeilor tuturor religiilor.           

Biblia este una din multele “cărţi ale Legii Sacre” care sunt toate la fel de importante în masonerie. 

Isus Hristos e unul din învăţătorii religioşi.

“Toleraţă” înseamnă că toate drumurile duc la Dumnezeu şi se respinge faptul că Isus este singurul mediator între Dumnezeu şi omenire. Păcatul nu este o problemă şi oamenii pot să-şi îmbunătăţească caracterul şi comportamentul în mai multe feluri, prin acte de caritate, viaţă morală şi voluntariat ca datorie civică.Jurămintele masoneriei şi simbolurile prind omul în capcana unei filosofii oculte care şi-a cules multe din învăţături din spiritism.

  Prin unirea tuturor religiilor şi puternica influenţă exercitată la nivel de guverne, religie şi societate, masoneria este un jucător important în modelarea lumii pentru societatea anticristică proorocită în Biblie.  Există o broşură despre Masonerie disponibilă la cerere.

The Shack (Cabana) este un roman aflat pe lista bestsellerurilor New York Times devenit un hit şi în librăriile creştine şi în cele New Age.  Cartea subminează învăţătura biblică creştină pe mai multe planuri şi cu toate astea este apreciată de mulţi lideri bisericeşti ca un mod de “reinventare” a lui Dumnezeu şi Isus într-un format cultural care va atrage gândirea postmodernă a lumii. 

       Am citit cartea şi sunt uimit de numărul de greşeli teologice pe care îl conţine.

• Cartea diminuiază importanţa Bibliei care într-un loc e egalată cu un ,,conditioner religios’’(pagina 65-66).  Scriptura nu este citată nicăieri.
• Alterează complet învăţătura biblică despre trinitatea lui Dumnezeu.  Toate trei persoanele dumnezeirii s-au întrupat singure în fiinţe umane ca Fiu al lui Dumnezeu, devenind pe deplin umane. “Tatăl” (“Papa” care apare ca femeie afro-americană) are urmele cuielor de la răstignire pe încheierurile mâinilor. (pagina 95-99)
• Pretinde că mersul la biserica e numai cultivare de relaţii şi nu spune nimic  de pocăinţă şi credinţa în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal. (pagina 178). Dumnezeul acela nu are putere peste omenire şi nu stabileşte standarde morale. De fapt un pasaj afirmă că Dumnezeu e supus oamenilor! (pagina 145,123).
• Pretinde că “În Isus nu eşti sub nici o lege. Toate lucrurile sunt legale… întărirea legilor este o încercare zadarnică de a crea siguranţă din nesiguranţă”
• Pretinde că “răul şi întunericul pot fi înţelese doar  în relaţie cu Lumina şi Binele; ele nu există de fapt”. (pagina 136)
• Postulează un gen de universalism în care toată lumea ajunge în final în cer. Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la iad şi nu trebuie să fii creştin ca să ajungi în cer. (pag 151-169, 182, 209-217). “În Isus am iertat pe toţi oamenii de păcatele lor împotriva mea dar numai unii au ales relaţia.” (pag 224-5). Însă Biblia arată că numai prin recunoaşterea stării de păcat, pocăinţă şi credinţa în Isus ca Domn şi Mântuitor poate fi o persoană răscumpărată. Am scris un articol mai detailat despre erorile din “The Shack” – disponibil la cerere. Faptul că o asemenea carte care subminează învăţătura Noului Testament a devenit aşa de populară în bisericile de astăzi este un semn de apostazie a bisericilor timpurilor noastre.

În Evanghelia lui Ioan 14.6 Isus ne spune : „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.” El afirmă că nu doar că ceea ce ne spune este adevărat, ci  că El însuşi este Adevărul. Când vorbeşte, tot ceea ce spune este adevărat pentru că vorbirea Lui este conformă naturii Sale. A venit din cer să ne arate adevărul despre unde mergem şi de unde venim. A mai venit să ne aducă unica şi singura Cale prin care putem afla mântuirea veşnică.

       Ioan, în Evanghelia sa folo­seşte deseori cuvântul “adevăr”. Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr… Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (Ioan 1.14-18). Ioan ne relatează că la început Isus/Cuvântul a fost cu Dumnezeu şi toate lucrurile au luat fiinţă prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El (Ioan 1.1-3). Aceasta înseamnă că Domnul Isus a existat din­totdeauna, Creaţia a venit prin El. El însuşi nu a fost creat, deaceea El este Dumnezeu. A devenit trup, s-a întrupat pentru a ni-L revela  pe Dumnezeu. El este plin de Har (îndurarea Domnului, favoare nemeritată) şi Adevăr, necesare împreună pentru mântuirea noastră. Dacă ne-ar fi revelat doar adevărul despre Dumnezeu fără Harul Lui, am fi fost mistuiţi de starea nostră de păcat şi nu am fi putut veni în prezenţa lui Dumnezeu şi primi mântuirea.  Însă El ne arată Harul lui Dumnezeu când primim mântuirea numai datorită neprihănirii Sale şi a jertfei de la cruce.   Căci prin har aţi fost mîntuiţi  prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.  Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2.8-9)

       Adevărul mărturisit de Isus este foarte simplu. El a venit de la Dumnezeu din veşnicie aşa că El ştie ce este veşnicia.  Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce. (Ioan 13.3) El  poate spune adevărul despre veşnicie – că trebuie să ne naştem din nou pentru a ajunge acolo.  Nu te mira că ţi‑am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.   Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3.7-8).

       Din pricina păcatului, prima noastră naştere nu este suficientă. Cuvintele lui Isus ne arată păcatul nostru, că noi cu toţii suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. În ochii Lui faptele noastre bune sunt ca o zdrenţă murdară. Unitatea noastră de măsură trebuie să fie El care este desăvârşit şi nu  oamenii- care cu toţii sunt păcătoşi. Dacă facem aşa, ne recunoaştem nevoia de răscumpărare prin pocăinţă şi credinţa în El. Adevărul Lui arată lipsa noastră de adevăr. Numai prin Harul său El ni-l dezvăluie. Numai prin jertfa Lui finală şi unică pentru păcat putem primi iertarea şi putem şti că în ziua judecăţii vom avea un loc în ceruri şi nu în iad. Pe Cel ce n’a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5.21). Şi, după cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S’a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce-l aşteaptă. (Evrei 9.28)

       Prin definiţie, nimeni altcineva nu ar fi putut face asta. Pentru a ne aduce mântuirea, Isus a trebuit  să fie Dumnezeu şi să vină de la Dumnezeu. El a trebuit să-şi dea Sângele ca jertfă pentru păcat şi să învie din morţi. El trebuie să fie veşnic şi să judece lumea cu dreptate. Prin Harul şi adevărul Lui, bunătatea Lui nemeritată, îndurarea lui Dumnezeu şi jertfa lui Mesia de pe cruce pentru păcatele omenirii, noi suntem mântuiţi. Singura cale prin care putem fi mântuiţi este prin Isus, Mesia.    În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi. (Faptele apostolilor 4.12)

       La fel cum Isus este adevărul,  aşa este Diavolul opusul. El vorbeşte conform naturii sale care este de mincinos, după cum relatează Isus în Evanghelia după Ioan 8.44: Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Scopul lui este întotdeauna să strice şi să corupă adevărul pe care ni l-a dat Dumnezeu.

       În zilele din urmă pe care le trăim are loc o luptă între adevărul în Isus Mesia şi forţele lui anticrist care se află în lume încă de la începutul veacurilor. 

       Ioan scria:  Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s’au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru. V’am scris nu că n’aţi cunoaşte adevărul, ci pentrucă îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr.  Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.  (1Ioan 2.18-23) 

       Pentru că Isus este adevărul şi a adus în lume mesajul adevărului care ne aduce mântuirea, Satan va face tot ceea  ce poate pentru a-i face pe oameni să nu creadă în adevăratul Isus ori să creadă într-un fals Isus.  El oferă mii de motive de descurajare a oamenilor ca să-i împiedice să cerceteze adevărul. Tot ce am scris mai sus este contestat violent de lume de alte religii şi chiar de o parte a  bisericii oficiale. De fapt atacul asupra acestui mesaj vine din atât de multe surse încât este o mărturie a adevărului lui. Satan nu se deranjează să atace ceea ce el ştie că e minciună, însă devine furi­bund când e vorba de adevăratul mesaj al lui Isus, Mesia.

       Suntem atacaţi încontinuu din partea surselor atee şi evoluţioniste care controlează mass media internaţională. Există un atac continuu asupra autorităţii Bibliei ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi asupra vieţii lui Isus aşa cum e relatată în Evanghelii. (Există articole publicate despre acest subiect, disponibile la cerere). Există un atac continuu asupra adevăratei persoane a Domnului Isus printr-un număr de cristoşi falşi , crezuţi de milioane de adepţi în lumea întreagă. Iată doar câteva exemple.

 

Romano-catolicismul. 

       Deşi romano-catolicismul pro­fesează credinţa că Isus a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi, numărul de adăugări la adevărul biblic arată că Biserica Catolică sfîrşeşte prin a crede un fals Isus. Tradiţiile omeneşti catolice şi cărţile apocrife neinspirate sunt asimilate drept Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. 

       După Conciliul Vatican II,  se consideră că numai Biserica Catolică poate interpreta Biblia corect şi infailibil.

       În realitate, Biserica Catolică interpretează greşit Biblia, adău­gând lucruri care nu apar în Scriptură şi lăsând deoparte lucruri care se află acolo.  Drept rezultat, rămâne cu un Isus fals.

       Exemple majore: învăţătura că azima luată de oameni devine trupul 1ui Cristos (transsubstanţierea). Asta înseamnă că Isus trebuie sacrificat încontinuu prin liturghie unde pâinea şi vinul chiar sunt schimbate la propriu în trupul şi sângele Lui.  Catehismul învaţă că Cristos “continuă să se ofere într-un mod nesângeros  pe altar prin lucrarea preoţilor lui.”

       Însă Biblia arată că jertfa lui Cristos a fost completă şi finală şi nu se mai poate repeta niciodată.  Împărtăşania sau Cina Domnuluui este o pomenire a acelei jertfe.  Pe cruce Isus a spus “S-a terminat” şi apoi “şi-a dat duhul” (Ioan 20.30). Prin aceasta a vrut să spună că lucrarea de răscumpărare a fost încheiată şi nu mai exista o altă ofrandă care trebuie adusă.  Versetul din Evrei 9.28 citat mai sus spune că El a fost dat o dată să poarte păcatele tuturor. E limpede că El nu poate fi dat din nou şi din nou la fiecare liturghie.

       Biserica romano-catolică mai respinge pe Domnul Isus ca singurul mediator între Dumnezeu şi om.  Rugăciunea  “Ave, sfântă regină Maria” repetată continuu de milioane de catolici spune: Sfântă Maria, mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin.’’

       Papalitatea a vorbit de Maria ca şi co-răscumpărător (co-redemptrix) cu Hristos.

       Maria a fost mama pământească a Domnului Isus şi a fost credincioasă lucrării date ei de Dumnezeu.  Însă ea nu a fost în nici un fel “mama lui Dumnezeu”. Ea nu a fost nici “imaculat” concepută, însă a fost mântuită, la fel ca noi, prin credinţa ei.  În rugăciunea sa, relatată în Luca 2, ea spune: Duhul meu se bucură în Dumnezeul mântuirii mele.  Niciunde în Evanghelii nu se sugerează că Maria este “mama lui Dumnezeu”, “regina Cerului” ori are vreun rol de mediator pentru mântuirea noastră. Asta răpeşte calitatea Domnului Isus Cristos de unic mediator în mântuirea noastră.

       Se pare totuşi că nici medierea lui Isus, nici a Mariei, nu sunt suficiente pentru catolicism întrucât chiar şi catolicii devotaţi trebuie să treacă un timp prin purgatoriu, “un loc unde sufletele suferă pentru un timp după moarte pentru păcatele lor” (Catehism, Articolul 106). Însă adevăratul Isus a putut spune tâlharului de pe cruce “Astăzi vei fi cu mine în Rai”. (Luca 23.43).  Acest om a fost mântuit prin credinţa în Isus şi (deşi fără îndoială că săvârşise multe păcate)  el nu a trebuit să petreacă un timp în purgatoriu, care nu este menţionat nicăieri în Biblie.

       Astăzi, diferenţele de credinţe între Roma şi Biblie sunt diminuate datorită programelor evanghelice ca Alfa ce îmbră­ţişează Biserica Catolică şi invită lideri catolici care să le predice la conferinţe. Acesta e un alt semn al apostaziei care va veni în zilele din urmă.

Islamul. 

       Musulmanii afirmă că ei cred în Isus şi îl onorează ca profet împreună cu Adam, Moise şi Mohamed. Mohamed este de departe cel mai mare profet.

       Islamul susţine că Isus este o fiinţă creată (Coran 3.59), “cu nimic mai mult ca un mesager înaintea căruia au mai trecut alţi mesageri” (Coran 5.75) Coranul neagă moartea pe cruce a Domnului Isus şi învierea din morţi.  “Ei nu l-au omorât nici nu l-au răstignit, ci au crezut numai asta.” (Coran 4.156)  Cu aceste afirmaţii Islamul respinge mesajul central al Evangheliei.  Se conformează listei de “mulţi anticrişti” despre care vorbea Ioan şi avertiza că vor “ieşi dintre noi dar nu vor rămâne cu noi” (1Ioan 1.18-19). De fapt există multe puncte de legătură între  Isus “musulman” şi învăţătorii gnostici eretici de care ne avertiza Ioan în această epistolă.

Martorii lui Iehova.

       Martorii lui Iehova cred că Isus Cristos a fost un om desăvârşit şi că este o persoană diferită de Dumnezeu Tatăl.  Învăţătura lor e că Isus, înainte de viaţa lui pământească a fost o fiinţă spirituală, arhanghelul Mihail (cum cred de altfel şi mulţi adventişti) care a fost creat de Dumnezeu şi a devenit Mesia la botez.  După martorii lui Iehova, deşi Isus este mare, nu e atotputernic ca Dumnezeu Iehova. Din Ioan 1.1 în Biblia lor, Traducerea Nouă Mondială, Cristos este “un dumnezeu” şi nu “Dumnezeu”. Ei învaţă lumea că Isus “a fost şi mereu va fi sub Iehova” şi că “Cristos şi Dumnezeu nu sunt egali”. Martorii lui Iehova au reciclat erezia Ariană a secolului III care afirma că Isus “a fost” nu”era” (ex. Isus a fost o fiinţă creată).

Mişcarea New Age. 

       Mulţi învăţători New Age îl văd pe Isus ca o fiinţă spirituală, egală cu alţi lideri religioşi ca Buda, Confucius şi Lao Tze.  Isus a fost un mare învăţător care poate că a fost Mesia timpului său, însă nu Mesia tuturor timpurilor. 

       Helen Shuchman a însumat aceste perspective în „Cursul Minunilor”, un program New Age profund anti-creştin. Ea afirmă: „Isus a fost o persoană istorică însă Cristosul este o stare eternă transpersonală.”

       Prin aceasta ea spune că acel „cristo” e o stare care a venit peste Isus la botezul lui şi l-a părăsit odată cu terminarea misiunii lui.

       Aceeaş „stare cristică” a venit peste alţi lideri religioşi ai altor credinţe şi va veni peste „mesia New Age” care e aşteptat să vină în timpurile noastre.  Aceasta e de fapt ideea hindusă despre „avatar”, mediatorul divin care vine în perioade diferite a istoriei lumii ca să aducă noi revelaţii. Lectorii New Age cred că noi cu toţii putem deveni mici „cristoşi” prin descoperirea „dumnezeului dinlă­untru” , prin meditaţie sau yoga.

 Separarea persoanei istorice Isus de titlul său Cristos/Mesia reflectă spiritul lui anticrist aşa cum e revelat în 1Ioan 4:2-3:   Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;  şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. 

Departe de a descoperi  “dumnezeul dinlăuntru” în noi găsim o natură umană căzută pe care Satan o poate înşela să creadă o mare minciună “cum că am fi dumnezei” (vezi Geneza 3.5). Mare parte a percepţiei New Age asupra lui Isus este bazată pe “materialele canalizate” venite prin practici oculte.

Concluzie:

Isus şi apostolii au avertizat cu privire la falşii cristoşi care vor duce în rătăcire pe mulţi oameni.  Întrebat “Care va fi semnul venirii tale şi al sfârşitului?” Isus răspunde: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sînt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Şi  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.  (Matei 24.3-4, 23-24).

       Pavel atenţiona cu privire la cei care vor veni să predice un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit. Un alt Isus va duce la primirea unui duh diferit care va duce la o evanghelie diferită ( 2Corinteni 11.4.) Un alt Isus este de fapt un Isus imaginar. Dacă urmezi un Isus imaginar vei primi o mîntuire imaginară şi când îl vei întâlni pe adevăratul Isus în ziua judecăţii El va spune “Niciodată nu te-am cunoscut”. Deaceea trebuie să venim la adevăratul Isus care este adevărul.

 Cu mulţi ani în urmă am lucrat ca profesor la Hasmonean School of Boys, şcoală a evreilor ortodocşi din Hendon, nordul Londrei. Recent unul din foştii elevi m-a contactat în legătură cu un website creat de el despre şcoală, site numit Legendele Hasmo. Mi-a cerut să-mi scriu  impresiile şi în cele din urmă i-am trimis textul cu amintirile mele de creştin credincios care preda într-o şcoală evreiască. El a postat pe blog articolul meu care a dat naştere unor schimburi interesante de mesaje. Ceva mai târziu a apărut şi textul unui alt fost profesor Osher care a lansat  pe website o dezbatere despre Israel şi sionism. Osher este evreu ortodox şi antisionist.  Un fost elev susţinător al său autodenumit „ex-Hasmo” remarca „Osher şi  evreii religioşi ca el visează întoarcerea în Sion în zilele lui Mesia. Totuşi să nu confundăm stricăciunea în care este  cufundat Israelul cu adevăratul Sion.  Erety Israel poate fi clădit doar pe valorile din Tora(Legea Vechiului Testament).” Provocat să descrie ce înţelege prin stricăciune a spus „Nu mă refer la oameni în vreun fel ci la anumite aspecte din comporta­mentul lor – fie că sunt cluburi de homosexuali sau plaje comune”. (n.tr. În iudaismul tradiţional este interzis ca bărbaţii şi femeile să facă plajă împreună datorită tradiţiei care nu permite să apari în costum de baie (fără ca trupul să fie complet acoperit) în faţa unei persoane de sex opus).

A urmat un număr de răspunsuri indignate, ca acesta: „Frate evreu, aici avem o ţară prosperă cu zeci de mii de evrei care învaţă şi trăiesc valorile din Tora mai mult decât oricare evreu din afara ţării.” Un altul comenta:  ,,Sionismul nu e legat de susţinerea guvernelor israeliene. Este recunoaşterea darului lui Dumnezeu care ne-a redat Israelul – controlul ţării pe care El ne-a dat-o – un stat mult mai bun decît era pe vremea celui de-al doilea Război Mondial. Alţi comentatori au fost mai acizi, aşa că nu o să le redau aici textele!  Am postat un comentariu cu întrebarea: Dacă în prezent Israel nu este ceea ce ar trebui să fie, cum poate fi schimbat? Cum zice Ahmadinejad (prin distrugere) sau cum spune Mesia? Răspunsul lui a fost ,,Ideal ar fi  prin venirea lui Mesia, însă trebuie să fim la aşa un nivel încât să merităm venirea lui. În tradiţia evreiască, Mesia poate veni în două moduri. În primul trebuie să merităm şi în al doilea trebuie să ne fi întinat într-atît, încât singura noastră salvare să fie venirea lui Mesia. Prima modalitate este una paşnică, a doua nu este. Ideal ar fi ca Mesia să vină pe fondul primei variante, adică să fim la aşa un nivel încît să merităm mântuirea lui. Cum poate fi schimbat Israelul? Nu Israelul trebuie schimbat, ci minţile oamenilor. Dacă oamenii vor accepta jugul Torei (Legii), se va schimba şi starea morală a ţării care va fi înălţată spiritual.”

       Aceasta discuţie ridică un număr de întrebări despre Israel, iudaism şi Mesia. Să le analizăm:  

1. Israel este

       La începutul secolului XX exista o anumită stare de tensiune între iudaismul ortodox şi sionism. Scopul sionismului secular era ca Israel să devină o ţară ca toate celelalte. Asta însemna că identitatea evreiască trebuia găsită mai degrabă în identitatea naţională decât într-una religioasă.  De aceea, mulţi rabini condamnau sionismul secular ca fiind o încercare de desfiinţare a Legii şi a iudaismului tradiţional.  Ei învăţau că mai întîi trebuie să vină Mesia, să aducă pe evrei în Israel, să reconstruiască Templul şi să aducă pacea în lume.    

Romanul „Alesul” al lui Chaim Potok, stabilit în New York după cel de-al doilea Război Mondial, oferă o bună imagine a conflictului din gândirea evreiască. Descrie prietenia dintre Reuven Malter, fiul unui activist sionist care face campanie pentru un stat evreiesc în Palestina şi Danny, fiul lui Reb Saunders, un rabin hasidic care se opune vehement înfiinţării unui stat evreiesc înainte de venirea lui Mesia. În momentul în care tatăl lui Reuven ţine un discurs pro‑Israel, Reb Saunders îi interzice lui Danny orice legătură cu Reuven, nici măcar să nu-i mai pomenească vreodată numele. Prietenia lor se reînnoadă după înfiinţarea statului Israel din mai 1948. Danny îi explică lui Reuven că Reb Saunders s-a mai domolit pentru că noua ţară nu mai este o chestiune în dezbatere, ci o realitate.

Rav (Rabbi) Kook (1865-1935), rabinul şef al Palestinei în timpul  mandatului britanic, a influenţat într-un mod hotărâtor  iudaismul în privinţa acceptării sionismului. El a auzit urmele paşilor lui Mesia în mişcarea modernă de reînfiinţare a statului evreiesc în ţara Israel.  Chiar şi unii pionieri seculari sionişti, credea el, sunt parte a unui proces divin prin care ţara şi poporul Israel vor fi în cele din urmă răscumpărate din exilul de 2000 de ani. Asemenea modului în care evreii s-au sacrificat pentru reconstruirea ţării, ei aveau să pregătească terenul pentru cea din urmă izbăvire spirituală mesianică a lumii iudaice. El a afirmat odată că înfiinţarea funcţiei de Rabin Şef a fost primul pas înspre reînfiinţarea Sanhedrimului. Astăzi mulţi evrei tradiţionalişti văd Israelul modern ca un dar al lui Dumnezeu pentru că statul evreu a absorbit pe evreii din întreaga lume şi a devenit centrul de studiu al învăţăturilor evreieşti.  

2. Israel trebuie să fie.                                                                                                                                                                                     

„Ex-Hasmo” scria despre dezmăţul  Israelului modern cu baruri pentru homosexuali şi plaje comune. El afirma că Israel poate fi clădit numai pe valorile din Tora. Totuşi înfiinţarea Israelului modern pe valorile Legii nu e atât de uşoară.  După cum vedem în cărţile „Ezra” şi „Neemia”, după revenirea  din primul exil babilonean, poporul evreu era un popor unit, întors la valorile Legii din Tora. Atunci a fost reconstruit templul şi reinstalat sistemul jertfelor. Ezra cita din Cărţile Legii lui Moise şi explica textele oamenilor, îi instruia pe învăţătorii care puteau ,,să facă oamenii să înţeleagă ceea ce citeau.’’(Neemia 8.1-8).   A doua repunere în drepturi a lui Israel în vremea noastră vine prin  poporul evreu împrăştiat peste tot în lume, ani de-a rândul. O lungă perioadă de timp poporul evreu a fost expus unei forme false de creştinism persecu­tor în Europa şi a suferit discriminările din lumea musulma­nă. A trecut prin Holocaust, prin mâinile naziştilor  şi prin comuni­smul sovietic, ateu şi anti‑Dumnezeu. Reacţia în faţa acestor experienţe variază de la ultratradiţionalism la umanism secular.  Ca urmare, acum, există mai multe perspective cu privire la  care ar fi temelia Israelului modern – valorile din Tora sau un stat modern secular. În final ne-am ales cu un amestec din amândouă.                                                                                                                                                                                       Deseori evreii tradiţionalişti sunt indignaţi de comportamentul celor secularizaţi şi secularizaţii sunt indignaţi de comportamentul evreilor ortodocşi.                                                                                                                                                                     „Ex Hasmo”  cheamă lumea să accepte jugul Torei care ar schimba atitudinea morală a ţării.   Dacă Israel şi poporul evreu din toată lumea ar face aşa, spune el, atunci  va merita pe Mesia şi El va veni pe calea păcii.  Însă mulţi evrei sunt dezamăgiţi de religie şi nu mai cred în venirea lui Mesia. Marea parte a Israelului arată ca o ţară ca toate celelalte şi absoarbe influenţe din tot restul lumii.                                                                                                                                                                Îmi amintesc cum aşteptam autobuzul în Tel Aviv, într-o staţie cu Mc Donalds într-o parte, o dugheană de reviste semiporno­grafice de cealaltă parte şi muzica rock urlând dintr-o altă tonetă – şi cum îmi spuneam că Israel este o ţară ca oricare alta.                                                                                                                                                                                                             Există însă unele realităţi care arată că Israel nu e o ţară ca oricare alta. Realitatea se leagă de prooro­ciile biblice: reconstruirea ţării unde copacii sunt sădiţi pe cîmpii, cu deşerturi înflorite, oraşe stră­vechi repopulate de evreii care vin din cele patru colţuri ale pămâ­ntului, eliberarea Israelului din războaie care îi urmăresc dis­trugerea. Isaia, Ieremia, Ezechiel şi alţi profeţi le-au proorocit.   Ezechiel scria: Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strînge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră.  Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. (Ezechiel 36.24-28).

Studierea  textelor biblice aparţinând profeţilor evrei (Ieremia 30-31, Ezechiel 36-39, Ioel 2-3, Zaharia 12-14) a făcut ca un număr de cercetători biblici creştini din secolul 19 să ajungă la concluzia că  în zilele din urmă ale acestor vremuri poporul evreu se va reîntoarce în Sion. David Baron (1857-1926) a ajuns să  creadă în Isus ca Mesia din iudaismul ortodox. El a participat la prima conferinţă sionistă din 1897 şi a văzut acolo începutul „adunării oaselor uscate” din Ezechiel 37. El credea că Israelul va fi primul născut din carne (va lua fiinţă ca ţară) şi atunci va fi născut din duh (va experimenta o renaştere spirituală).                                                                                                                                            În Evanghelia lui Ioan (cap 3) vedem legătura cu pasajul în care Isus vorbeşte cu Nicodim, un lider al Israelului, despre ce înseamnă să fii născut în carne (naşterea naturală) şi ce înseamnă să fii născut în duh (renaşterea spirituală). Ieremia (31.31-34) prooroceşte Noul Legământ – prin care va fi iertat păcatul şi legea lui Dumnezeu – scrisă în inimile noastre. În Noul Testament vedem cum putem primi mântuirea, naşterea din nou, spiritual, prin Noul Legământ. După David Baron, renaşterea spirituală a Israelului va veni prin pocăinţă şi credinţa în Isus Mesia şi nu printr-o întoarcere la studiul Legii (Tora).                                                                                                                                                   Există acum în Israel credincioşi evrei (evrei mesianici), care au ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu prin credinţa în Yeshua Isus. Sunt deseori respinşi vehement şi mulţi sunt persecutaţi pentru credinţa lor, însă ei ţin strîns mărturia inimii lor ştiind că umblă în adevăr.   

  3.Israel nu trebuie să fie.  

 În pasajul din Zaharia 12-14, naşterea spirituală a lui Israel va fi  urmată de o vreme de necaz şi o revărsare a Duhului Sfânt peste poporul evreu, care va duce la recunoaşterea Celui care a fost străpuns ca Singurul Fiu al lui Dumnezeu. Evreii mesianici ştiu că Yeshua – Isus este Mesia care se va reîntoarce pe Muntele Măslinilor, în afara Ierusalimului şi va domni pe pământ. Interesant e că „Ex-Hasmo” a scris despre două posibilităţi pentru venirea lui Mesia – ori vine la un popor care merită ori vine într-o vreme în care să ne fi întinat atât de mult încât singura noastră salvare să fie venirea lui Mesia. A doua alternativă descrie caracteristicile unei calamităţi. Posibilitatea unei catastrofe legate de Israelul modern este clară tuturor.

Restaurarea Israelului în vre­mea noastră a însemnat înfiinţarea unui stat evreiesc în Orientul Apropiat islamic. Musulmanii cred că acest pământ este Casa Islamului (Dar-al-Islam) şi trebuie să rămână aşa până la sfîrşit. În Casa Islamului evreii şi creştinii trebuie să fie oameni „dhimmis”- care pot avea comunităţile lor, dar care trebuie să fie supuse legii islamice. 

 Victoria Israelului asupra armatelor arabe în 1948 şi 1967 şi în special ocuparea Oraşului Vechi al Ierusalimului merge împotriva perspectivei islamice.  Cu un islam reînviat şi influent în toată lumea, Israel s-a confruntat cu duşmănia făţişă a  vecinilor, ostilitate perpetuată până acum. Forţele radicale islamice din Iran, Hezbollah şi Hamas nu au făcut un secret din dorinţa lor de a distruge statul evreu.  Problema cea mai mare a Israelului de azi e cum să procedeze  în faţa ambiţiilor nucleare a Iranului.   Există două opţiuni critice  – bombardarea instalaţiilor nucleare cu riscul aprinderii unui conflict masiv în Orientul Apropiat sau permiterea construirii armelor nucleare în Iran pentru a deveni ţinta lor sigură. Ephraim Sneh, ministrul apărării Israelului până în 2007, a afirmat că Israel va riposta prin atacarea instalaţiilor nucleare până la sfârşitul anului dacă vestul nu va încerca să distrugă regimul prin paralizarea activităţii. (Jerusalem Post 17/9/09). În acest caz nu e nici o îndoială că Iranul va contracara atacul.

În acelaş timp, Israel este împins de ONU, UE, SUA şi Rusia să accepte un acord de „ţară a păcii” cu palestinienii, acord ce presupune reîmpărţirea Ierusa­limului şi posibilitatea de a avea un stat palestinian ostil la o aruncătură de băţ de zonele populate de israeliţi.  La data de 27/04/09 regele Abdullah II al Iordaniei a declarat că Israel se va afla în stare de război în următoarele 18 luni dacă nu se supune termenilor lumii arabe şi nu va permite înfiinţarea unui nou stat palestinian cu capitala la Ierusalim.  Cu toate acestea, cu ocazia vizitei oficiale la Londra în 25/8/09, primul ministru israelian Netanyahu afirma: Ierusalimul unit este capitala eternă a evreilor şi Israel nu va accepta predarea suveranităţii oraşului. Aceste puncte reprezintă poziţiile aparent ireconciliabile dintre Israel şi lumea musulmană cu privire la Ierusalim.

       În profeţiile biblice, recon­struirea Israelului din  zilele din urmă va fi însoţită de o vreme de mare necaz ce a fost descrisă în Ieremia 30.7 ca  o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. Un număr de pasaje biblice despre zilele din urmă vorbesc de o vreme de necaz.   Psalmul 83, Ezechiel 38-9 şi Zaharia 12-14 descriu  cercul lărgit de ţări care se unesc împotriva  Israelului, însă Dumnezeu va salva ţara la revenirea lui Mesia pe Muntele Măslinilor când toate aceste ţări vor fi înfrânte.  

  4.Israel va fi.   

 În Ieremia 30.11 Dumnezeu spune:  Căci Eu sînt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre cari te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici;  te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.  Dumnezeu promite izbăvirea dar şi pedepsirea lui Israel.  Ce va pedepsi El în Israel?  Statul secular şi barurile de homosexuali şi plajele comune?  Conflictele dintre diferitele ramuri ale iudaismului? Relaţiile cu arabii palestinieni?   Sau lunga lor respingere a lui Isus ca Mesia?                                                                                                                                                      În Zaharia 12.10 citim despre Israelul  ultimelor zile într-o vreme de necaz datorat ţărilor care se unesc împotriva Ierusalimului.  Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusa­limului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-l vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut.

 Duhul Sfânt va fi turnat peste  Israel care va recunoaşte pe Yeshua – Isus, ca Cel străpuns, Mesia care a venit ca jertfă pentru păcatele omenirii şi care acum vine din nou să judece cu dreptate lumea.  Isus a vorbit despre acest eveniment care se va petrece în viitor atunci când s-a adresat Ierusalimului: Căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea pînă cînd veţi zice: „Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!” (Matei 23.39). Acesta este salutul consacrat al poporului evreu pentru întâmpi­narea lui Mesia şi folosirea lui în text arată că Isus va fi primit de către poporul lui  evreu ca Mesia la revenirea Sa.   Zaharia 14 continuă cu descri­erea venirii lui Mesia pe Muntele Măslinilor, în afara Ierusalimului, acelaş loc în care Isus s-a înălţat la cer, aşa cum este relatat în Faptele Apostolilor (cap. 1). Atunci El va conduce pământul din Sion împlinind astfel proorocia din Isaia 2.1-4.     Se va întîmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvîntul Domnului.  El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa în cît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.  În Israel va fi pace şi ţara va deveni centrul de domnie al lui Mesia în timpul perioadei mesianice. Întrebarea la care Dumnezeu vrea ca Israel şi lumea întreagă să răspundă acum este Cine este Mesia?  Isus este Mesia care a venit să împlinească proorociile despre Omul durerii obişnuit cu suferinţa şi care va veni în curând să împlinească proorociile despre Mesia, regele regilor şi domnul domnilor.