Fondul Monetar Interna­ţional afirmă că e posibil să facă “pasul revoluţionar” de lansare a unei  noi monede globale de schimb pentru a înlocui în timp dolarul.  Viitorul dolarului a fost unul din multele subiecte dezbătute la summitul G8 din oraşul italian Aquila.  

Preşedintele rus Medvedev  caută modalităţi de subminare a dolarului ca rezervă de schimb a lumii realizând mostra unei monede a ceea ce el a descris ca “moneda de schimb a viitorului unit”. “Iat-o, poţi să o vezi şi să o atingi” a spus Dl Medvedev. Moneda a fost prezentată liderilor G8 participanţi la summit şi are inscripţionate cuvintele “unitate în diversitate”.  

Rusia, împreună cu China şi India sunt sceptice în legătură cu viitorul dolarului ca monedă globală de schimb, statut de care s-a bucurat încă din secolul trecut şi moştenit de la valuta engleză.

  O monedă de schimb mondială va avea nevoie de o guvernare mondială.

  Ne îndreptăm înspre 666?

Autorul de bestselleruri Dan Brown a încercat să distrugă credibilitatea Noului Testament în cartea lui, “Codul lui da Vinci”.  (Am tipărit o broşură cu răspunsul la Codul lui DaVinci-disponibilă la cerere). Ultima lui publicaţie “Simbolul pierdut” oferă o perspectivă simpatizantă a masoneriei. Dan Brown a declarat  Associated Press  “Am un respect enorm pentru masoni. Cu atâtea culturi care se omoară între ele pentru supremaţia dumnezeului lor, iată o organizaţie mondială care afirmă “Nu ne pasă de ceea ce numeşti tu Dumnezeu sau de ce crezi tu despre Dumnezeu, ne pasă că  tu crezi într-un dumnezeu. Hai să ne unim cu toţii ca fraţi şi surori şi să privim în aceeaşi direcţie.” Cred că după apariţia acestei cărţi un număr uriaş de oameni vor fi interesaţi de masoni.”

      Masoneria este un sistem inclusiv de credinţe, sistem care respinge mântuirea prin credinţa în Domnul Isus. Masoneria postulează existenţa unui  “Mare Arhitect al Universului” care se crede că este adevăratul Dumnezeu al Universului, reprezentantul dumnezeilor tuturor religiilor.           

Biblia este una din multele “cărţi ale Legii Sacre” care sunt toate la fel de importante în masonerie. 

Isus Hristos e unul din învăţătorii religioşi.

“Toleraţă” înseamnă că toate drumurile duc la Dumnezeu şi se respinge faptul că Isus este singurul mediator între Dumnezeu şi omenire. Păcatul nu este o problemă şi oamenii pot să-şi îmbunătăţească caracterul şi comportamentul în mai multe feluri, prin acte de caritate, viaţă morală şi voluntariat ca datorie civică.Jurămintele masoneriei şi simbolurile prind omul în capcana unei filosofii oculte care şi-a cules multe din învăţături din spiritism.

  Prin unirea tuturor religiilor şi puternica influenţă exercitată la nivel de guverne, religie şi societate, masoneria este un jucător important în modelarea lumii pentru societatea anticristică proorocită în Biblie.  Există o broşură despre Masonerie disponibilă la cerere.

The Shack (Cabana) este un roman aflat pe lista bestsellerurilor New York Times devenit un hit şi în librăriile creştine şi în cele New Age.  Cartea subminează învăţătura biblică creştină pe mai multe planuri şi cu toate astea este apreciată de mulţi lideri bisericeşti ca un mod de “reinventare” a lui Dumnezeu şi Isus într-un format cultural care va atrage gândirea postmodernă a lumii. 

       Am citit cartea şi sunt uimit de numărul de greşeli teologice pe care îl conţine.

• Cartea diminuiază importanţa Bibliei care într-un loc e egalată cu un ,,conditioner religios’’(pagina 65-66).  Scriptura nu este citată nicăieri.
• Alterează complet învăţătura biblică despre trinitatea lui Dumnezeu.  Toate trei persoanele dumnezeirii s-au întrupat singure în fiinţe umane ca Fiu al lui Dumnezeu, devenind pe deplin umane. “Tatăl” (“Papa” care apare ca femeie afro-americană) are urmele cuielor de la răstignire pe încheierurile mâinilor. (pagina 95-99)
• Pretinde că mersul la biserica e numai cultivare de relaţii şi nu spune nimic  de pocăinţă şi credinţa în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal. (pagina 178). Dumnezeul acela nu are putere peste omenire şi nu stabileşte standarde morale. De fapt un pasaj afirmă că Dumnezeu e supus oamenilor! (pagina 145,123).
• Pretinde că “În Isus nu eşti sub nici o lege. Toate lucrurile sunt legale… întărirea legilor este o încercare zadarnică de a crea siguranţă din nesiguranţă”
• Pretinde că “răul şi întunericul pot fi înţelese doar  în relaţie cu Lumina şi Binele; ele nu există de fapt”. (pagina 136)
• Postulează un gen de universalism în care toată lumea ajunge în final în cer. Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la iad şi nu trebuie să fii creştin ca să ajungi în cer. (pag 151-169, 182, 209-217). “În Isus am iertat pe toţi oamenii de păcatele lor împotriva mea dar numai unii au ales relaţia.” (pag 224-5). Însă Biblia arată că numai prin recunoaşterea stării de păcat, pocăinţă şi credinţa în Isus ca Domn şi Mântuitor poate fi o persoană răscumpărată. Am scris un articol mai detailat despre erorile din “The Shack” – disponibil la cerere. Faptul că o asemenea carte care subminează învăţătura Noului Testament a devenit aşa de populară în bisericile de astăzi este un semn de apostazie a bisericilor timpurilor noastre.

În Evanghelia lui Ioan 14.6 Isus ne spune : „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.” El afirmă că nu doar că ceea ce ne spune este adevărat, ci  că El însuşi este Adevărul. Când vorbeşte, tot ceea ce spune este adevărat pentru că vorbirea Lui este conformă naturii Sale. A venit din cer să ne arate adevărul despre unde mergem şi de unde venim. A mai venit să ne aducă unica şi singura Cale prin care putem afla mântuirea veşnică.

       Ioan, în Evanghelia sa folo­seşte deseori cuvântul “adevăr”. Şi Cuvîntul S’a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr… Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. (Ioan 1.14-18). Ioan ne relatează că la început Isus/Cuvântul a fost cu Dumnezeu şi toate lucrurile au luat fiinţă prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El (Ioan 1.1-3). Aceasta înseamnă că Domnul Isus a existat din­totdeauna, Creaţia a venit prin El. El însuşi nu a fost creat, deaceea El este Dumnezeu. A devenit trup, s-a întrupat pentru a ni-L revela  pe Dumnezeu. El este plin de Har (îndurarea Domnului, favoare nemeritată) şi Adevăr, necesare împreună pentru mântuirea noastră. Dacă ne-ar fi revelat doar adevărul despre Dumnezeu fără Harul Lui, am fi fost mistuiţi de starea nostră de păcat şi nu am fi putut veni în prezenţa lui Dumnezeu şi primi mântuirea.  Însă El ne arată Harul lui Dumnezeu când primim mântuirea numai datorită neprihănirii Sale şi a jertfei de la cruce.   Căci prin har aţi fost mîntuiţi  prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.  Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2.8-9)

       Adevărul mărturisit de Isus este foarte simplu. El a venit de la Dumnezeu din veşnicie aşa că El ştie ce este veşnicia.  Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce. (Ioan 13.3) El  poate spune adevărul despre veşnicie – că trebuie să ne naştem din nou pentru a ajunge acolo.  Nu te mira că ţi‑am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.   Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3.7-8).

       Din pricina păcatului, prima noastră naştere nu este suficientă. Cuvintele lui Isus ne arată păcatul nostru, că noi cu toţii suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. În ochii Lui faptele noastre bune sunt ca o zdrenţă murdară. Unitatea noastră de măsură trebuie să fie El care este desăvârşit şi nu  oamenii- care cu toţii sunt păcătoşi. Dacă facem aşa, ne recunoaştem nevoia de răscumpărare prin pocăinţă şi credinţa în El. Adevărul Lui arată lipsa noastră de adevăr. Numai prin Harul său El ni-l dezvăluie. Numai prin jertfa Lui finală şi unică pentru păcat putem primi iertarea şi putem şti că în ziua judecăţii vom avea un loc în ceruri şi nu în iad. Pe Cel ce n’a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni 5.21). Şi, după cum oamenilor le este rînduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S’a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce-l aşteaptă. (Evrei 9.28)

       Prin definiţie, nimeni altcineva nu ar fi putut face asta. Pentru a ne aduce mântuirea, Isus a trebuit  să fie Dumnezeu şi să vină de la Dumnezeu. El a trebuit să-şi dea Sângele ca jertfă pentru păcat şi să învie din morţi. El trebuie să fie veşnic şi să judece lumea cu dreptate. Prin Harul şi adevărul Lui, bunătatea Lui nemeritată, îndurarea lui Dumnezeu şi jertfa lui Mesia de pe cruce pentru păcatele omenirii, noi suntem mântuiţi. Singura cale prin care putem fi mântuiţi este prin Isus, Mesia.    În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi. (Faptele apostolilor 4.12)

       La fel cum Isus este adevărul,  aşa este Diavolul opusul. El vorbeşte conform naturii sale care este de mincinos, după cum relatează Isus în Evanghelia după Ioan 8.44: Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Scopul lui este întotdeauna să strice şi să corupă adevărul pe care ni l-a dat Dumnezeu.

       În zilele din urmă pe care le trăim are loc o luptă între adevărul în Isus Mesia şi forţele lui anticrist care se află în lume încă de la începutul veacurilor. 

       Ioan scria:  Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s’au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sînt dintre ai noştri. Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru. V’am scris nu că n’aţi cunoaşte adevărul, ci pentrucă îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nicio minciună nu vine din adevăr.  Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n’are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.  (1Ioan 2.18-23) 

       Pentru că Isus este adevărul şi a adus în lume mesajul adevărului care ne aduce mântuirea, Satan va face tot ceea  ce poate pentru a-i face pe oameni să nu creadă în adevăratul Isus ori să creadă într-un fals Isus.  El oferă mii de motive de descurajare a oamenilor ca să-i împiedice să cerceteze adevărul. Tot ce am scris mai sus este contestat violent de lume de alte religii şi chiar de o parte a  bisericii oficiale. De fapt atacul asupra acestui mesaj vine din atât de multe surse încât este o mărturie a adevărului lui. Satan nu se deranjează să atace ceea ce el ştie că e minciună, însă devine furi­bund când e vorba de adevăratul mesaj al lui Isus, Mesia.

       Suntem atacaţi încontinuu din partea surselor atee şi evoluţioniste care controlează mass media internaţională. Există un atac continuu asupra autorităţii Bibliei ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu şi asupra vieţii lui Isus aşa cum e relatată în Evanghelii. (Există articole publicate despre acest subiect, disponibile la cerere). Există un atac continuu asupra adevăratei persoane a Domnului Isus printr-un număr de cristoşi falşi , crezuţi de milioane de adepţi în lumea întreagă. Iată doar câteva exemple.

 

Romano-catolicismul. 

       Deşi romano-catolicismul pro­fesează credinţa că Isus a murit pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi, numărul de adăugări la adevărul biblic arată că Biserica Catolică sfîrşeşte prin a crede un fals Isus. Tradiţiile omeneşti catolice şi cărţile apocrife neinspirate sunt asimilate drept Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. 

       După Conciliul Vatican II,  se consideră că numai Biserica Catolică poate interpreta Biblia corect şi infailibil.

       În realitate, Biserica Catolică interpretează greşit Biblia, adău­gând lucruri care nu apar în Scriptură şi lăsând deoparte lucruri care se află acolo.  Drept rezultat, rămâne cu un Isus fals.

       Exemple majore: învăţătura că azima luată de oameni devine trupul 1ui Cristos (transsubstanţierea). Asta înseamnă că Isus trebuie sacrificat încontinuu prin liturghie unde pâinea şi vinul chiar sunt schimbate la propriu în trupul şi sângele Lui.  Catehismul învaţă că Cristos “continuă să se ofere într-un mod nesângeros  pe altar prin lucrarea preoţilor lui.”

       Însă Biblia arată că jertfa lui Cristos a fost completă şi finală şi nu se mai poate repeta niciodată.  Împărtăşania sau Cina Domnuluui este o pomenire a acelei jertfe.  Pe cruce Isus a spus “S-a terminat” şi apoi “şi-a dat duhul” (Ioan 20.30). Prin aceasta a vrut să spună că lucrarea de răscumpărare a fost încheiată şi nu mai exista o altă ofrandă care trebuie adusă.  Versetul din Evrei 9.28 citat mai sus spune că El a fost dat o dată să poarte păcatele tuturor. E limpede că El nu poate fi dat din nou şi din nou la fiecare liturghie.

       Biserica romano-catolică mai respinge pe Domnul Isus ca singurul mediator între Dumnezeu şi om.  Rugăciunea  “Ave, sfântă regină Maria” repetată continuu de milioane de catolici spune: Sfântă Maria, mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin.’’

       Papalitatea a vorbit de Maria ca şi co-răscumpărător (co-redemptrix) cu Hristos.

       Maria a fost mama pământească a Domnului Isus şi a fost credincioasă lucrării date ei de Dumnezeu.  Însă ea nu a fost în nici un fel “mama lui Dumnezeu”. Ea nu a fost nici “imaculat” concepută, însă a fost mântuită, la fel ca noi, prin credinţa ei.  În rugăciunea sa, relatată în Luca 2, ea spune: Duhul meu se bucură în Dumnezeul mântuirii mele.  Niciunde în Evanghelii nu se sugerează că Maria este “mama lui Dumnezeu”, “regina Cerului” ori are vreun rol de mediator pentru mântuirea noastră. Asta răpeşte calitatea Domnului Isus Cristos de unic mediator în mântuirea noastră.

       Se pare totuşi că nici medierea lui Isus, nici a Mariei, nu sunt suficiente pentru catolicism întrucât chiar şi catolicii devotaţi trebuie să treacă un timp prin purgatoriu, “un loc unde sufletele suferă pentru un timp după moarte pentru păcatele lor” (Catehism, Articolul 106). Însă adevăratul Isus a putut spune tâlharului de pe cruce “Astăzi vei fi cu mine în Rai”. (Luca 23.43).  Acest om a fost mântuit prin credinţa în Isus şi (deşi fără îndoială că săvârşise multe păcate)  el nu a trebuit să petreacă un timp în purgatoriu, care nu este menţionat nicăieri în Biblie.

       Astăzi, diferenţele de credinţe între Roma şi Biblie sunt diminuate datorită programelor evanghelice ca Alfa ce îmbră­ţişează Biserica Catolică şi invită lideri catolici care să le predice la conferinţe. Acesta e un alt semn al apostaziei care va veni în zilele din urmă.

Islamul. 

       Musulmanii afirmă că ei cred în Isus şi îl onorează ca profet împreună cu Adam, Moise şi Mohamed. Mohamed este de departe cel mai mare profet.

       Islamul susţine că Isus este o fiinţă creată (Coran 3.59), “cu nimic mai mult ca un mesager înaintea căruia au mai trecut alţi mesageri” (Coran 5.75) Coranul neagă moartea pe cruce a Domnului Isus şi învierea din morţi.  “Ei nu l-au omorât nici nu l-au răstignit, ci au crezut numai asta.” (Coran 4.156)  Cu aceste afirmaţii Islamul respinge mesajul central al Evangheliei.  Se conformează listei de “mulţi anticrişti” despre care vorbea Ioan şi avertiza că vor “ieşi dintre noi dar nu vor rămâne cu noi” (1Ioan 1.18-19). De fapt există multe puncte de legătură între  Isus “musulman” şi învăţătorii gnostici eretici de care ne avertiza Ioan în această epistolă.

Martorii lui Iehova.

       Martorii lui Iehova cred că Isus Cristos a fost un om desăvârşit şi că este o persoană diferită de Dumnezeu Tatăl.  Învăţătura lor e că Isus, înainte de viaţa lui pământească a fost o fiinţă spirituală, arhanghelul Mihail (cum cred de altfel şi mulţi adventişti) care a fost creat de Dumnezeu şi a devenit Mesia la botez.  După martorii lui Iehova, deşi Isus este mare, nu e atotputernic ca Dumnezeu Iehova. Din Ioan 1.1 în Biblia lor, Traducerea Nouă Mondială, Cristos este “un dumnezeu” şi nu “Dumnezeu”. Ei învaţă lumea că Isus “a fost şi mereu va fi sub Iehova” şi că “Cristos şi Dumnezeu nu sunt egali”. Martorii lui Iehova au reciclat erezia Ariană a secolului III care afirma că Isus “a fost” nu”era” (ex. Isus a fost o fiinţă creată).

Mişcarea New Age. 

       Mulţi învăţători New Age îl văd pe Isus ca o fiinţă spirituală, egală cu alţi lideri religioşi ca Buda, Confucius şi Lao Tze.  Isus a fost un mare învăţător care poate că a fost Mesia timpului său, însă nu Mesia tuturor timpurilor. 

       Helen Shuchman a însumat aceste perspective în „Cursul Minunilor”, un program New Age profund anti-creştin. Ea afirmă: „Isus a fost o persoană istorică însă Cristosul este o stare eternă transpersonală.”

       Prin aceasta ea spune că acel „cristo” e o stare care a venit peste Isus la botezul lui şi l-a părăsit odată cu terminarea misiunii lui.

       Aceeaş „stare cristică” a venit peste alţi lideri religioşi ai altor credinţe şi va veni peste „mesia New Age” care e aşteptat să vină în timpurile noastre.  Aceasta e de fapt ideea hindusă despre „avatar”, mediatorul divin care vine în perioade diferite a istoriei lumii ca să aducă noi revelaţii. Lectorii New Age cred că noi cu toţii putem deveni mici „cristoşi” prin descoperirea „dumnezeului dinlă­untru” , prin meditaţie sau yoga.

 Separarea persoanei istorice Isus de titlul său Cristos/Mesia reflectă spiritul lui anticrist aşa cum e revelat în 1Ioan 4:2-3:   Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;  şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. 

Departe de a descoperi  “dumnezeul dinlăuntru” în noi găsim o natură umană căzută pe care Satan o poate înşela să creadă o mare minciună “cum că am fi dumnezei” (vezi Geneza 3.5). Mare parte a percepţiei New Age asupra lui Isus este bazată pe “materialele canalizate” venite prin practici oculte.

Concluzie:

Isus şi apostolii au avertizat cu privire la falşii cristoşi care vor duce în rătăcire pe mulţi oameni.  Întrebat “Care va fi semnul venirii tale şi al sfârşitului?” Isus răspunde: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.  Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sînt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Şi  Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, pînă acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.  (Matei 24.3-4, 23-24).

       Pavel atenţiona cu privire la cei care vor veni să predice un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit. Un alt Isus va duce la primirea unui duh diferit care va duce la o evanghelie diferită ( 2Corinteni 11.4.) Un alt Isus este de fapt un Isus imaginar. Dacă urmezi un Isus imaginar vei primi o mîntuire imaginară şi când îl vei întâlni pe adevăratul Isus în ziua judecăţii El va spune “Niciodată nu te-am cunoscut”. Deaceea trebuie să venim la adevăratul Isus care este adevărul.

 Cu mulţi ani în urmă am lucrat ca profesor la Hasmonean School of Boys, şcoală a evreilor ortodocşi din Hendon, nordul Londrei. Recent unul din foştii elevi m-a contactat în legătură cu un website creat de el despre şcoală, site numit Legendele Hasmo. Mi-a cerut să-mi scriu  impresiile şi în cele din urmă i-am trimis textul cu amintirile mele de creştin credincios care preda într-o şcoală evreiască. El a postat pe blog articolul meu care a dat naştere unor schimburi interesante de mesaje. Ceva mai târziu a apărut şi textul unui alt fost profesor Osher care a lansat  pe website o dezbatere despre Israel şi sionism. Osher este evreu ortodox şi antisionist.  Un fost elev susţinător al său autodenumit „ex-Hasmo” remarca „Osher şi  evreii religioşi ca el visează întoarcerea în Sion în zilele lui Mesia. Totuşi să nu confundăm stricăciunea în care este  cufundat Israelul cu adevăratul Sion.  Erety Israel poate fi clădit doar pe valorile din Tora(Legea Vechiului Testament).” Provocat să descrie ce înţelege prin stricăciune a spus „Nu mă refer la oameni în vreun fel ci la anumite aspecte din comporta­mentul lor – fie că sunt cluburi de homosexuali sau plaje comune”. (n.tr. În iudaismul tradiţional este interzis ca bărbaţii şi femeile să facă plajă împreună datorită tradiţiei care nu permite să apari în costum de baie (fără ca trupul să fie complet acoperit) în faţa unei persoane de sex opus).

A urmat un număr de răspunsuri indignate, ca acesta: „Frate evreu, aici avem o ţară prosperă cu zeci de mii de evrei care învaţă şi trăiesc valorile din Tora mai mult decât oricare evreu din afara ţării.” Un altul comenta:  ,,Sionismul nu e legat de susţinerea guvernelor israeliene. Este recunoaşterea darului lui Dumnezeu care ne-a redat Israelul – controlul ţării pe care El ne-a dat-o – un stat mult mai bun decît era pe vremea celui de-al doilea Război Mondial. Alţi comentatori au fost mai acizi, aşa că nu o să le redau aici textele!  Am postat un comentariu cu întrebarea: Dacă în prezent Israel nu este ceea ce ar trebui să fie, cum poate fi schimbat? Cum zice Ahmadinejad (prin distrugere) sau cum spune Mesia? Răspunsul lui a fost ,,Ideal ar fi  prin venirea lui Mesia, însă trebuie să fim la aşa un nivel încât să merităm venirea lui. În tradiţia evreiască, Mesia poate veni în două moduri. În primul trebuie să merităm şi în al doilea trebuie să ne fi întinat într-atît, încât singura noastră salvare să fie venirea lui Mesia. Prima modalitate este una paşnică, a doua nu este. Ideal ar fi ca Mesia să vină pe fondul primei variante, adică să fim la aşa un nivel încît să merităm mântuirea lui. Cum poate fi schimbat Israelul? Nu Israelul trebuie schimbat, ci minţile oamenilor. Dacă oamenii vor accepta jugul Torei (Legii), se va schimba şi starea morală a ţării care va fi înălţată spiritual.”

       Aceasta discuţie ridică un număr de întrebări despre Israel, iudaism şi Mesia. Să le analizăm:  

1. Israel este

       La începutul secolului XX exista o anumită stare de tensiune între iudaismul ortodox şi sionism. Scopul sionismului secular era ca Israel să devină o ţară ca toate celelalte. Asta însemna că identitatea evreiască trebuia găsită mai degrabă în identitatea naţională decât într-una religioasă.  De aceea, mulţi rabini condamnau sionismul secular ca fiind o încercare de desfiinţare a Legii şi a iudaismului tradiţional.  Ei învăţau că mai întîi trebuie să vină Mesia, să aducă pe evrei în Israel, să reconstruiască Templul şi să aducă pacea în lume.    

Romanul „Alesul” al lui Chaim Potok, stabilit în New York după cel de-al doilea Război Mondial, oferă o bună imagine a conflictului din gândirea evreiască. Descrie prietenia dintre Reuven Malter, fiul unui activist sionist care face campanie pentru un stat evreiesc în Palestina şi Danny, fiul lui Reb Saunders, un rabin hasidic care se opune vehement înfiinţării unui stat evreiesc înainte de venirea lui Mesia. În momentul în care tatăl lui Reuven ţine un discurs pro‑Israel, Reb Saunders îi interzice lui Danny orice legătură cu Reuven, nici măcar să nu-i mai pomenească vreodată numele. Prietenia lor se reînnoadă după înfiinţarea statului Israel din mai 1948. Danny îi explică lui Reuven că Reb Saunders s-a mai domolit pentru că noua ţară nu mai este o chestiune în dezbatere, ci o realitate.

Rav (Rabbi) Kook (1865-1935), rabinul şef al Palestinei în timpul  mandatului britanic, a influenţat într-un mod hotărâtor  iudaismul în privinţa acceptării sionismului. El a auzit urmele paşilor lui Mesia în mişcarea modernă de reînfiinţare a statului evreiesc în ţara Israel.  Chiar şi unii pionieri seculari sionişti, credea el, sunt parte a unui proces divin prin care ţara şi poporul Israel vor fi în cele din urmă răscumpărate din exilul de 2000 de ani. Asemenea modului în care evreii s-au sacrificat pentru reconstruirea ţării, ei aveau să pregătească terenul pentru cea din urmă izbăvire spirituală mesianică a lumii iudaice. El a afirmat odată că înfiinţarea funcţiei de Rabin Şef a fost primul pas înspre reînfiinţarea Sanhedrimului. Astăzi mulţi evrei tradiţionalişti văd Israelul modern ca un dar al lui Dumnezeu pentru că statul evreu a absorbit pe evreii din întreaga lume şi a devenit centrul de studiu al învăţăturilor evreieşti.  

2. Israel trebuie să fie.                                                                                                                                                                                     

„Ex-Hasmo” scria despre dezmăţul  Israelului modern cu baruri pentru homosexuali şi plaje comune. El afirma că Israel poate fi clădit numai pe valorile din Tora. Totuşi înfiinţarea Israelului modern pe valorile Legii nu e atât de uşoară.  După cum vedem în cărţile „Ezra” şi „Neemia”, după revenirea  din primul exil babilonean, poporul evreu era un popor unit, întors la valorile Legii din Tora. Atunci a fost reconstruit templul şi reinstalat sistemul jertfelor. Ezra cita din Cărţile Legii lui Moise şi explica textele oamenilor, îi instruia pe învăţătorii care puteau ,,să facă oamenii să înţeleagă ceea ce citeau.’’(Neemia 8.1-8).   A doua repunere în drepturi a lui Israel în vremea noastră vine prin  poporul evreu împrăştiat peste tot în lume, ani de-a rândul. O lungă perioadă de timp poporul evreu a fost expus unei forme false de creştinism persecu­tor în Europa şi a suferit discriminările din lumea musulma­nă. A trecut prin Holocaust, prin mâinile naziştilor  şi prin comuni­smul sovietic, ateu şi anti‑Dumnezeu. Reacţia în faţa acestor experienţe variază de la ultratradiţionalism la umanism secular.  Ca urmare, acum, există mai multe perspective cu privire la  care ar fi temelia Israelului modern – valorile din Tora sau un stat modern secular. În final ne-am ales cu un amestec din amândouă.                                                                                                                                                                                       Deseori evreii tradiţionalişti sunt indignaţi de comportamentul celor secularizaţi şi secularizaţii sunt indignaţi de comportamentul evreilor ortodocşi.                                                                                                                                                                     „Ex Hasmo”  cheamă lumea să accepte jugul Torei care ar schimba atitudinea morală a ţării.   Dacă Israel şi poporul evreu din toată lumea ar face aşa, spune el, atunci  va merita pe Mesia şi El va veni pe calea păcii.  Însă mulţi evrei sunt dezamăgiţi de religie şi nu mai cred în venirea lui Mesia. Marea parte a Israelului arată ca o ţară ca toate celelalte şi absoarbe influenţe din tot restul lumii.                                                                                                                                                                Îmi amintesc cum aşteptam autobuzul în Tel Aviv, într-o staţie cu Mc Donalds într-o parte, o dugheană de reviste semiporno­grafice de cealaltă parte şi muzica rock urlând dintr-o altă tonetă – şi cum îmi spuneam că Israel este o ţară ca oricare alta.                                                                                                                                                                                                             Există însă unele realităţi care arată că Israel nu e o ţară ca oricare alta. Realitatea se leagă de prooro­ciile biblice: reconstruirea ţării unde copacii sunt sădiţi pe cîmpii, cu deşerturi înflorite, oraşe stră­vechi repopulate de evreii care vin din cele patru colţuri ale pămâ­ntului, eliberarea Israelului din războaie care îi urmăresc dis­trugerea. Isaia, Ieremia, Ezechiel şi alţi profeţi le-au proorocit.   Ezechiel scria: Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strînge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră.  Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. (Ezechiel 36.24-28).

Studierea  textelor biblice aparţinând profeţilor evrei (Ieremia 30-31, Ezechiel 36-39, Ioel 2-3, Zaharia 12-14) a făcut ca un număr de cercetători biblici creştini din secolul 19 să ajungă la concluzia că  în zilele din urmă ale acestor vremuri poporul evreu se va reîntoarce în Sion. David Baron (1857-1926) a ajuns să  creadă în Isus ca Mesia din iudaismul ortodox. El a participat la prima conferinţă sionistă din 1897 şi a văzut acolo începutul „adunării oaselor uscate” din Ezechiel 37. El credea că Israelul va fi primul născut din carne (va lua fiinţă ca ţară) şi atunci va fi născut din duh (va experimenta o renaştere spirituală).                                                                                                                                            În Evanghelia lui Ioan (cap 3) vedem legătura cu pasajul în care Isus vorbeşte cu Nicodim, un lider al Israelului, despre ce înseamnă să fii născut în carne (naşterea naturală) şi ce înseamnă să fii născut în duh (renaşterea spirituală). Ieremia (31.31-34) prooroceşte Noul Legământ – prin care va fi iertat păcatul şi legea lui Dumnezeu – scrisă în inimile noastre. În Noul Testament vedem cum putem primi mântuirea, naşterea din nou, spiritual, prin Noul Legământ. După David Baron, renaşterea spirituală a Israelului va veni prin pocăinţă şi credinţa în Isus Mesia şi nu printr-o întoarcere la studiul Legii (Tora).                                                                                                                                                   Există acum în Israel credincioşi evrei (evrei mesianici), care au ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu prin credinţa în Yeshua Isus. Sunt deseori respinşi vehement şi mulţi sunt persecutaţi pentru credinţa lor, însă ei ţin strîns mărturia inimii lor ştiind că umblă în adevăr.   

  3.Israel nu trebuie să fie.  

 În pasajul din Zaharia 12-14, naşterea spirituală a lui Israel va fi  urmată de o vreme de necaz şi o revărsare a Duhului Sfânt peste poporul evreu, care va duce la recunoaşterea Celui care a fost străpuns ca Singurul Fiu al lui Dumnezeu. Evreii mesianici ştiu că Yeshua – Isus este Mesia care se va reîntoarce pe Muntele Măslinilor, în afara Ierusalimului şi va domni pe pământ. Interesant e că „Ex-Hasmo” a scris despre două posibilităţi pentru venirea lui Mesia – ori vine la un popor care merită ori vine într-o vreme în care să ne fi întinat atât de mult încât singura noastră salvare să fie venirea lui Mesia. A doua alternativă descrie caracteristicile unei calamităţi. Posibilitatea unei catastrofe legate de Israelul modern este clară tuturor.

Restaurarea Israelului în vre­mea noastră a însemnat înfiinţarea unui stat evreiesc în Orientul Apropiat islamic. Musulmanii cred că acest pământ este Casa Islamului (Dar-al-Islam) şi trebuie să rămână aşa până la sfîrşit. În Casa Islamului evreii şi creştinii trebuie să fie oameni „dhimmis”- care pot avea comunităţile lor, dar care trebuie să fie supuse legii islamice. 

 Victoria Israelului asupra armatelor arabe în 1948 şi 1967 şi în special ocuparea Oraşului Vechi al Ierusalimului merge împotriva perspectivei islamice.  Cu un islam reînviat şi influent în toată lumea, Israel s-a confruntat cu duşmănia făţişă a  vecinilor, ostilitate perpetuată până acum. Forţele radicale islamice din Iran, Hezbollah şi Hamas nu au făcut un secret din dorinţa lor de a distruge statul evreu.  Problema cea mai mare a Israelului de azi e cum să procedeze  în faţa ambiţiilor nucleare a Iranului.   Există două opţiuni critice  – bombardarea instalaţiilor nucleare cu riscul aprinderii unui conflict masiv în Orientul Apropiat sau permiterea construirii armelor nucleare în Iran pentru a deveni ţinta lor sigură. Ephraim Sneh, ministrul apărării Israelului până în 2007, a afirmat că Israel va riposta prin atacarea instalaţiilor nucleare până la sfârşitul anului dacă vestul nu va încerca să distrugă regimul prin paralizarea activităţii. (Jerusalem Post 17/9/09). În acest caz nu e nici o îndoială că Iranul va contracara atacul.

În acelaş timp, Israel este împins de ONU, UE, SUA şi Rusia să accepte un acord de „ţară a păcii” cu palestinienii, acord ce presupune reîmpărţirea Ierusa­limului şi posibilitatea de a avea un stat palestinian ostil la o aruncătură de băţ de zonele populate de israeliţi.  La data de 27/04/09 regele Abdullah II al Iordaniei a declarat că Israel se va afla în stare de război în următoarele 18 luni dacă nu se supune termenilor lumii arabe şi nu va permite înfiinţarea unui nou stat palestinian cu capitala la Ierusalim.  Cu toate acestea, cu ocazia vizitei oficiale la Londra în 25/8/09, primul ministru israelian Netanyahu afirma: Ierusalimul unit este capitala eternă a evreilor şi Israel nu va accepta predarea suveranităţii oraşului. Aceste puncte reprezintă poziţiile aparent ireconciliabile dintre Israel şi lumea musulmană cu privire la Ierusalim.

       În profeţiile biblice, recon­struirea Israelului din  zilele din urmă va fi însoţită de o vreme de mare necaz ce a fost descrisă în Ieremia 30.7 ca  o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. Un număr de pasaje biblice despre zilele din urmă vorbesc de o vreme de necaz.   Psalmul 83, Ezechiel 38-9 şi Zaharia 12-14 descriu  cercul lărgit de ţări care se unesc împotriva  Israelului, însă Dumnezeu va salva ţara la revenirea lui Mesia pe Muntele Măslinilor când toate aceste ţări vor fi înfrânte.  

  4.Israel va fi.   

 În Ieremia 30.11 Dumnezeu spune:  Căci Eu sînt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre cari te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici;  te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.  Dumnezeu promite izbăvirea dar şi pedepsirea lui Israel.  Ce va pedepsi El în Israel?  Statul secular şi barurile de homosexuali şi plajele comune?  Conflictele dintre diferitele ramuri ale iudaismului? Relaţiile cu arabii palestinieni?   Sau lunga lor respingere a lui Isus ca Mesia?                                                                                                                                                      În Zaharia 12.10 citim despre Israelul  ultimelor zile într-o vreme de necaz datorat ţărilor care se unesc împotriva Ierusalimului.  Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusa­limului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-l vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut.

 Duhul Sfânt va fi turnat peste  Israel care va recunoaşte pe Yeshua – Isus, ca Cel străpuns, Mesia care a venit ca jertfă pentru păcatele omenirii şi care acum vine din nou să judece cu dreptate lumea.  Isus a vorbit despre acest eveniment care se va petrece în viitor atunci când s-a adresat Ierusalimului: Căci vă spun că deacum încolo nu Mă veţi mai vedea pînă cînd veţi zice: „Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!” (Matei 23.39). Acesta este salutul consacrat al poporului evreu pentru întâmpi­narea lui Mesia şi folosirea lui în text arată că Isus va fi primit de către poporul lui  evreu ca Mesia la revenirea Sa.   Zaharia 14 continuă cu descri­erea venirii lui Mesia pe Muntele Măslinilor, în afara Ierusalimului, acelaş loc în care Isus s-a înălţat la cer, aşa cum este relatat în Faptele Apostolilor (cap. 1). Atunci El va conduce pământul din Sion împlinind astfel proorocia din Isaia 2.1-4.     Se va întîmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvîntul Domnului.  El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa în cît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul.  În Israel va fi pace şi ţara va deveni centrul de domnie al lui Mesia în timpul perioadei mesianice. Întrebarea la care Dumnezeu vrea ca Israel şi lumea întreagă să răspundă acum este Cine este Mesia?  Isus este Mesia care a venit să împlinească proorociile despre Omul durerii obişnuit cu suferinţa şi care va veni în curând să împlinească proorociile despre Mesia, regele regilor şi domnul domnilor.

Niciodată nu a mai existat în istorie o dată atât de semnificativă pentru atât de multe culturi, religii, oameni de ştiinţă şi guverne. Un cataclism global va duce la sfârşitul lumii. Data este 21 decembrie 2012, ziua  care prezice sfîrşitul lumii în calendarul maiaş,  un eveniment dramatizat  de filmul 2012 în viziunea regizorului hollywoodian Roland Emmerich şi care va fi lansat în noiembrie. Un trailer al filmului de pe internet arată prin efecte vizuale uimitoare un cataclism care loveşte pământul cu prăbuşirea tuturor emblemelor ţărilor lumii – Catedrala Sf Petru din Roma, zgârie-norii New Yorkului, statuia lui Cristos Răscumpărătorul din Rio. Meteoriţii şi inundaţiile distrug pământul. Trailerul filmului debutează cu întrebarea: “Cum vor putea guvernele lumii să pregă­tească şase miliarde de oameni pentru sfârşitul lumii?” Un moment mai târziu vine răspunsul “Nu vor putea.”

       În filmul 2012 pământul va fi sfârtecat, împlinindu-se astfel, zic ei, o  profeţie străveche. Profeţia  vine din perioada antică a civilizaţiei Maya din America Centrală care a produs faimosul Calendar mayaş. Civilizaţia Maya a fost singura cultură a  nativilor americani  care a dezvoltat un limbaj scris. Mayaşii au progresat remarcabil în artă, arhitectură, matematică şi astronomie, atingând cel mai înalt nivel de dezvoltare în timpul perioadei cuprinse între 250 -900dCr. În anii 1200 dCr societatea lor s-a prăbuşit din motive pe care le putem doar ghici. La sosirea conchistadorilor spanioli populaţia mayaşă încă ocupa zona şi vorbea limba maya, însă ei nu mai ştiau nimic despre oraşele construite de strămoşii lor.

       Diego de Landa a fost un preot romano-catolic ce vizitase Mexicul în 1561 şi care are proasta reputaţie de a fi  distrus documente de preţ şi artefactele culturii mayaşe.  Deşi Landa a fost extrem de interesat de cultura mayaşilor, el detesta anumite aspecte ale practicilor lor, în special sacrificiile umane.  În iulie 1562, când s-au descoperit mărturii ale sacrificiilor umane într-o peşteră cu statui mayaşe, Landa a poruncit distrugerea a cinci mii de idoli. A mai hotărât că şi toate cărţile lor sunt lucrarea diavolului şi le-a dat foc. Numai trei cărţi au supravieţuit. Drept urmare, mare parte a istoriei şi culturii  lor s-a pierdut. Cea mai importantă carte din cele trei rămase este  Codecul Dresden, numit după oraşul german care l-a găzduit. Este o carte  incriptată cu hieroglife pe care nimeni nu le-a înţeles până în anul 1880 când Ernst Forstemann, un învăţat german care lucra la aceeaşi bibliotecă din Dresda, a reuşit să spargă codul calendarului mayaş.  A descoperit  că acest Codex conţine date astrologice detaliate printre  care calculul duratei unui an de 365,2420 de zile, cu mult mai precis decât calendarul Iulian introdus de Iuliu Cezar în anul 46 î.Cr în care un an avea 365 de zile, împarţit în 12 luni şi cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ce făcea ca un an mediu să aibă 365,25 de zile. Toate aceste date astronomice erau utilizate de astronomii mayaşi exclusiv pentru prezicerea echinocţiului şi solsti­ţiului, pentru calculul orbitelor planetelor sistemului nostru solar, pentru ciclurile planetelor Marte si Venus precum şi ale altor fenomene astronomice.

       Mayaşii au dezvoltat un mod extraordinar de complex şi exact de măsurare a trecerii timpului gravitând în jurul ciclurilor de 52 de ani. La finalul fiecărui  ciclu religios erau ţinute ceremonii în care preoţii aduceau o jertfă omenească în vârful unui vulcan stins cunoscut astăzi ca Dealul Stelei situat în Iztapalapa din Mexic.  Scopul sacrificiilor umane era  liniştirea zeilor pentru a nu distruge lumea pînă la sfîrşitul fiecărui ciclu.  Ei aşteptau un semn care să anunţe continuarea lumii pentru alţi 52 de ani care constituiau trecerea constelaţiei Pleiades de-a lungul centrului cerurilor.  Mayaşii mai aveau un calendar, cunoscut ca Numărătoarea Lungă.  Mecanismele sunt foarte complexe şi dincolo de scopul acestui articol.  Cei cu Internet pot căuta informaţii pe Wikipedia la “Long Count”.   Curentul Numărătoarea Lungă a început în 3114 îCr. În mitologia maiaşă fiecare ciclu de numărătoare lungă corespunde unui veac al lumii în care zeii încearcă să  creeze fiinţe pioase şi supuse. Primul veac a început cu crearea Pămîntului, a vegetaţiei şi a vieţuitoarelor. Din nefericire, pentru că le lipsea vorbirea, păsările şi animalele nu au putut plăti omagiu zeilor şi au fost nimicite. În al doilea şi al treilea veac, zeii au creat oamenii din noroi şi apoi din lemn, însă şi aceştia nu au fost pe placul lor şi au fost nimiciţi. Noi ne-am afla acum în ultimul veac, al Patrulea, era omului modern.

       Perspectiva descrisă în filmul lui Roland Emmerich arată că vremurile noastre prezente se vor termina la 21 decembrie 2012. Şi? Interpretarea lui e că lumea se va sfârşi în foc şi inundaţii masive.  Previziunile  mayaşe sunt controversate şi contestate.                                                                                                                                                                                 Susan Milbrath, curator al Departamentului  de Arheologie şi Artă latino-americană a Muzeului de Istorie Naturală din Florida afirma că: “Noi (comunitatea arheologică) nu avem cunoştinţă sau mărturii cum că mayaşii ar fi crezut că în 2012 va fi sfîrşitul lumii. Să consideri 21 decembrie 2012 o dată a sfîrşitului este  o completă imaginaţie  şi o şansă de îmbogăţire a multor oameni.” Promotorii altor perspective spirituale de tipul misticismului New Age şi astrologie văd data ca un eveniment pozitiv mai degrabă decât de final, trecerea de la Era violentă a Peştilor (aceaste vremuri) la Era Vărsătorului, “un mileniu de dragoste şi lumină”.

       Pentru mine, data de 21 decembrie 2012 nu are nici o importanţă.  Chiar dacă acceptăm obiecţiile istoricilor şi lăsăm la o parte misticismul New Age, simplul fapt că un astfel de film a fost produs vorbeşte despre lumea în care trăim.  Oamenii sunt conştienţi de posibilitatea unei calamităţi care ne poate depăşi şi Hollywoodul  a ales-o, orchestrând  un număr impresionant de filme cu dezastre . Wall Street Journal (31/7/09) a publicat un articol intitulat Hollywoodul distruge lumea. ,,Un potop de filme apocaliptice inundă cinematografele şi ecranele televizoarelor.  Regizorul Roland Emmerich a distrus deja lumea de trei ori.  De această dată, el vrea să-şi termine treaba. În ultimul lui film, 2012, care apare în noiembrie, pămîntul se despică împlinind astfel o profeţie străveche.”  Articolul continuă enumerând o listă de filme  despre calamităţi   care vor distruge civilizaţia şi o lasă cu o mână de  supravieţuitori : “Cartea lui Eli”, “Day One”, “Colonia” şi “Drumul” . Apariţia acestui gen de filme este astfel motivată: Povestitorii afirmă că este reacţia în faţa anxietăţii  vremurilor nesigure: atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, două războaie  ale SUA, multiple epidemii, o criză financiară globală şi schimbările climatice. Roland Emmerich afirmă: În aceste zile sunt într-adevăr foarte pesimist.

       Bineînţeles că nu numai în Hollywood lumea vorbeşte de un cataclism iminent care ori va distruge lumea, ori o va schimba în mod drastic.  Ştirile israeliene prezentau paralele cu Războiul dintre Gog şi Magog, proorocia biblică din Ezechiel 38-39 despre lupta finală în care Dumnezeu salvează Israelul de invazia ţărilor duşmane.  Unii israelieni cred că a venit vremea construirii celui de-al treilea templu, proorocit pentru ultimele zile ale istoriei.  Ayatollahul Iranului, Khamenei, a chemat ţările musulmane să se unească militar pentru venirea iminentă a salvatorului islamic – Mahdi.  Liderii musulmani radicali ai Iranului cred că Mahdi va grăbi sfârşitul aşa încît musulmanii să înfrângă Israelul şi vestul şi astfel vor conduce lumea.  Militanţii radicali de mediu spun că sfârşitul va veni repede din pricina încălzirii globale.

  Creştinii evanghelici, ca mine, cred că evenimentele globale actuale oglindesc exact tot ceea ce  Isus şi proorocii au vorbit despre zilele din urmă.  Pericolul versiunilor hollywoodiene despre sfârşitul lumii stă în aceea că  înspăimântă lumea  să nu mai vadă nici o cale de scăpare şi o face să privească cu scepticism adevăratul mesaj al proorociilor biblice despre zilele din urmă.  Versiunile scenariilor ultimelor zile fac ca oamenii să pună pe acelaşi taler profeţiile mayaşilor, a lui Nostradamus, nădejdea islamică în Mahdi cu proorociile din Biblie.  În acelaş timp mulţi oameni realizează că lumea chiar e ameninţată cu dezastre de diferite forme – proliferarea armelor de distrugere în masă, ameninţarea colapsului economic, dependenţa omenirii de petrolul care odată se va termina, chestiunea mediului, conflictul din Orientul Apropiat, violenţa şi fărădelegea, destrămarea vieţii de familie şi insecuritatea. Toate acestea fac ca mulţi să se întrebe “Este lumea pe care o cunoaştem noi pe sfîrşite?”     După proorociile biblice, este.         Toţi  factorii enumeraţi sunt proorociţi de Biblie pentru ultimele zile.  Isus afirma că în zilele din urmă  de dinaintea revenirii Sale va fi o vreme de aşa mare necaz, dacă Dumnezeu nu ar interveni, viaţa de pe pământ ar dispărea:    Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.  Şi dacă zilele acelea n’ar fi fost scurtate, nimeni n’ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24.21)    Un număr de profeţii ale Vechiului Testament se concen­trează pe conflictul din jurul Ierusalimului (Ioel 3, Zaharia 12-14).  Isus a proorocit: Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare (cuvântul grecesc folosit aici este aporia care înseamnă fără scăpare) printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.       Atunci vor vedea pe Fiul Omului  (Isus) venind pe un nor cu putere şi slavă mare. (Luca 21.24-27).

       În cartea Apocalipsa citim că mai multe dezastre vor lovi pământul şi vor fi legate de problemele actuale. Războaie mondiale şi foametea vor duce la distrugere în masă (Apocalipsa 61-8). Copacii şi iarba vor fi  pârjolite, peştii mării vor muri pentrucă ceva mare ca un munte va cădea în mare (asteroid) iar apele proaspete vor deveni imposibil de băut (Apocalipsa 8.7-11). Se va instaura o dictatură care va forţa oamenii să accepte semnul şi numărul 666 fără de care nu vor putea vinde sau cumpăra nimic (Apocalipsa 13). Râurile se vor usca şi oamenii vor fi pârjoliţi de o mare căldură (Apocalipsa 16). Ultima bătălie din Armaghedon va uni toate armatele lumii împotriva Israelului şi  acest veac se va sfârşi prin revenirea fizică a Domnului Isus Cristos pe pământ (Apocalipsa 16.16, 19.11-21).

       Biblia dezvăluie şi marea speranţă a noastră în revenirea Domnului Isus Cristos cu mântuirea tuturor celor care îl primesc ca Domn şi Mântuitor. Filmele apocaliptice se sfîrşesc fără supravieţuitori sau cu o mână de supravieţuitori pe o planetă în agonie. În Biblie, evenimentele catastrofice ale ultimelor zile vor fi urmate de revenirea fizică a Domnului Isus cu toţi cei care şi-au pus încrederea în El. Supravieţuitorii Necazului cel Mare care l-au primit pe Isus ca Mântuitor vor trăi pe pământul refăcut în mileniul în care Satan va fi legat şi nu va mai putea înşela naţiunile (Apocalipsa 20). Va fi pace (Isaia 2.1-4). Acesta va fi preludiul veşniciei în care Dumnezeu va face un cer nou şi un pământ nou în care va domni dreptatea şi neprihănirea. (2Petru 3.13). Prima etapă a acestui proces va fi revenirea Domnului Isus pentru a-şi lua cu Sine pe cei care se încred în El şi care vor fi cu El.  Nu putem şti exact când va fi, însă trebuie să fim gata.  Isus a spus: Nimeni nu ştie ziua nici ceasul acela. (Matei 24.36).                                                                 Pavel a scris că aşa se va întâmpla: Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.   Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. (1Tesaloniceni 4.16-17)                                                                                      Acest eveniment va veni “ca un hoţ în noapte”, pe neaşteptate şi fără avertizare (1 Tesaloniceni 5.1)  De aceea trebuie să ne pocăim de păcatele noastre şi să-L primim pe Isus ca Domn şi Mântuitor al vieţii noastre. Dacă vrem să fim mântuiţi de judecata lui Dumnezeu trebuie să credem în Domnul Isus care a murit ca jertfă pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi ca să ne aducă viaţa veşnică.                                                                                                                                            Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică ( Ioan 3.16).

 Pentru mai multe informaţii despre acest subiect vă putem oferi cartea 10 Semne  disponibilă în limbile engleză, franceză, germană, italiană, poloneză, română, rusă, spaniolă, ebraică, arabă, hindusă şi malayalam.

 

Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpă­denie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. (1Tesaloniceni 5.2,3)

La 4 iunie în Cairo, preşedintele Obama s-a adresat unei audienţe de un milion de musulmani, spunând că America doreşte „un nou început” cu lumea musulmană „bazat pe interes şi respect mutual”. Discursul lui a fost punctat de aplauze frecvente şi strigăte ocazionale cu „Te iubim”.

El a chemat cele două culturi să înceteze ,,ciclul de suspiciune şi dezacord” atacând extremismul violent şi avansând atingerea păcii în Orientul Mijlociu. Pentru începerea discursului el s-a folosit de moştenirea lui musulmană folosind salutul musulman assalamu alaykum – pacea să fie cu tine – şi a citat din Coran, din Talmud şi Biblie.  Atent cu cei care l-au votat acasă, el s-a identificat pe sine ca fiind creştin.

Cu privire la Israel şi palestinieni, a prezentat un tablou de drepturi diferite, amintind de legăturile strânse ale Americii cu Israel şi afirmând dreptul la existenţă al Israelului. A mai amintit de Holocaust şi suferinţa poporului Israel.  A atacat pe cei care nu recunosc Holocaustul (cu referire la preşedintele Iranian Amedinejad, însă fără a-i menţiona numele) şi a mai spus că violenţa împotriva evreilor, ameninţările cu distrugerea Israelului şi stereo­tipiile răuvoitoare împotriva evreilor au făcut rău nu doar Israelului, ci şi lumii arabe. De subliniat faptul că audienţa s-a abţinut să aplaude această parte a discursului.

A mai vorbit şi de suferinţa palestinienior şi aici a fost puternic aplaudat.  A afirmat ,,America nu va întoarce spatele aspiraţiei palestiniene legitime pentru demnitate, oportunitate şi a unui stat al lor…Singura soluţie acceptabilă pentru amândouă părţile este soluţia a două state în care israelienii şi palestinienii să locuiască fiecare în pace şi securitate…Pentru ca să fie pace, palestinienii trebuie să renunţe la violenţă.  Statele Unite nu acceptă legitimitatea continuării implemen­tării de noi aşezări israeliene.

Această construcţie violează acordurile anterioare şi subminează eforturile de realizare a păcii. Este momentul ca acest proces de implementare de aşezări să înceteze. Iar Israelul trebuie să se ridice la nivelul obligaţiei sale de a asigura că palestinienii pot trăi şi lucra şi dezvolta propria societate.

Nu putem impune pacea. Dar în privat, mulţi musulmani recunosc ca Israelul nu va dispare. De asemenea, mulţi israelieni recunosc necesitatea unui stat palestinian…

Toţi avem o responsabilitate să lucrăm pentru ziua când mamele israelienilor şi palestinienilor îşi vor vedea crescând copiii fără teamă; când Ţara Sfântă a celor trei mari credinţe va fi locul păcii pe care Dumnezeu l-a dorit să fie; când Ierusalimul va fi un cămin trainic pentru evrei şi creştini şi musulmani, şi un loc pentru toţi copiii lui Avraam să se amestece în pace împreună ca în povestea lui Isra, când Moise, Isus, şi Mohamed, pacea să fie cu ei, s-au reunit în rugăciune.”  (La această afirmaţie, aplauze puternice în auditoriu).

O problemă a lui Obama şi a liderilor lumii în încercarea unei soluţii cu două state este că după cum stau lucrurile, există trei entităţi între Iordan şi Mediterană din care una, Israel, este stat recunoscut:

1.Statul Israel

2.Cisiordania, condusă de Autoritatea Palestiniană

3. Gaza, condusă de Hamas.

Entitatea 3, Gaza condusă de Hamas, se află în război cu Israel.

Continuă să trimită rachete în sudul Israelului şi nu recunoaşte autoritatea entităţii 2, Fatah, condusă de Autoritaea Palesti­niană. Fără prezenţa armatei israeliene în Cisiordania, Hamas ar prelua  Fateh, deci entitatea 2, deşi declară că vrea Israelul afară din Cisiordania şi Ierusalim, de fapt aceasta depinde de Israel pentru a nu fi preluată de entitatea 3.

Complicat?  Deci  soluţia ar putea fi de trei state şi nu o soluţie de două state?

Nu pentru mult timp, pentrucă realitatea cunoscută de toţi şi pe care nu îndrăznesc să o spună este că nici Fatah (entitatea 2), nici Hamas (entitatea 3) nu doresc cu adevărat  soluţia a două state. Ei vor soluţia unui stat – Palestina, de la Iordan la Mediterană, cu entitatea 1 (Israel) aruncată în mare. Pentru a preveni această dorinţă, va fi nevoie de tratat de pace susţinut de prezenţa trupelor străine a unei mari puteri cum e USA/NATO? Urmarea ar fi opoziţia clară a israeliţilor care vor să-şi apere graniţele şi nu vor să depindă de alţii pentru securitatea lor.  Fundamentaliştii islamici ar fi tot împotrivă, pentrucă ei nu doresc ca cei pe care îi consider infideli să fie stabiliţi pe ceea ce ei consideră că e pământ islamic.

În ciuda greutăţilor este clar că ţările lumii sunt unite în dorinţa încheierii unui tratat de pace în Orientul Mijlociu, tratat încheiat de bunăvoie sau prin impunere.  Dacă într-adevăr ne îndreptăm spre încheierea unui tratat de pace, atunci trăim zile importante proorocite în Biblie.

După Biblie, în zilele din urmă va exista un fals tratat de pace în Orientul Mijlociu, semnat pe o perioadă de şapte ani (Daniel 9.27) şi care va fi încălcat la jumătatea acestei perioade. Este descris ca ,,un legământ cu moartea” încheiat cu Israel în zilele din urmă ale acestor vremuri:

De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, batjocoritorilor care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim! Pentru că ziceţi: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuinţa morţilor: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul, şi ca adăpost minciuna!” (Isaia 28.14-15)

Acest tratat va fi şters iar singura pace şi linişte o vom găsi în Mesia care este slăvit în versetul 16: De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o Piatră, o Piatră încercată, o Piatră de preţ, Piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.

Petru, în prima sa epistolă aplică versetul Vechiului Testament lui Isus Mesia:   Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” (1Petru 2.4-6)

La revenirea Sa, Domnul va aduce pacea adevărată în lume şi în Israel (Isaia 2.1-4). Acum toţi cei care se pocăiesc şi cred în El pot primi prin Sângele Crucii pacea cu Dumnezeu. (Isaia 53.4-6, Efeseni 2)  Însă până la revenirea Lui Isus ca Domn al domnilor şi rege al regilor, liderii lumii vor promite pacea şi de fapt vor aduce numai suferinţă şi Armaghedonul.

În discursul lui, Obama căuta să reunească în armonie evrei, creştini şi musulmani care să împartă împreună lumea ,,dedicându-ne efortului de a găsi teritorii comune, concentrându-ne pe viitorul copii­lor noştri şi respectarea demnităţii tuturor fiinţelor umane.”

El  afirma:

„Există o regulă care se află în centrul fiecărei religii – ca să facem asupra altora ceea ce am vrea ca alţii să facă asupra noastră.

Acest adevăr transcede naţiunile şi popoarele – o credinţă care nu este nouă, care nu este neagră sau albă sau cafenie, care nu este creştină, sau musulmană sau evreiască. Este o credinţă care a pulsat încă din leagănul civilizaţiei, şi încă mai bate în inimile a miliarde de oameni. Este încrederea în alţi oameni, şi asta m-a adus astăzi aici. Avem puterea de a face lumea pe care ne-o dorim, dar numai dacă avem curajul de a face un nou început, păstrând în minte ceea ce a fost scris.

Sfântul Coran ne spune: „O omenire! V-am creat bărbat şi femeie, şi v-am făcut în naţiuni şi triburi astfel încât să va cunoaşteţi unul pe altul”.

Talmudul ne spune: „Toată Tora are ca scop promovarea păcii.”

Sfânta Scriptură ne spune, “Fericiţi făcătorii de pace, ei vor fi numiţi copiii Domnului”.

Cetăţenii lumii pot trăi împreună în pace. Ştim că asta este viziunea lui Dumnezeu. Acum, asta trebuie să fie lucrarea noastră aici pe pământ. Vă mulţumesc.

Şi pacea Dom­nu­­lui să fie cu voi.”

Poate că sună bine, însă realitatea este că lumea va trăi împreună în pace numai atunci când prinţul Păcii, Domnul Isus, va veni cu putere şi slavă să judece lumea cu dreptate şi va distruge pe cei răi de pe pământ.

Obama a acoperit ceea ce se întâmplă acum, modul în care musulmanii persecută pe creştini şi ameninţă cu moartea orice musulman care se converteşte de la islam la creştinism, cum în ţările unde au control guvernamental ard bisericile şi căminele creştinilor.

În centrul mesajului lui Obama se află conceptul înşelător al unirii credin­ţelor, unde Isus este unul din profeţi şi una din multele căi ce pot duce la Dumnezeu.  Isus afirmă despre El însuşi „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14.6)

Obama s-a referit la istoria islamică a lui Isra când a spus ,,Moise, Isus şi Mohamed (pacea fie peste ei) s-au unit în rugăciune.”  Expresia pacea fie cu ei este o formulă islamică folosită întotdeauna cu referire la cei consideraţi a fi profeţi ai islamului (în acest caz Moise, Isus şi Mohamed). Acceptarea lui Mahomed ca profet cu statut egal cu Isus respinge revelaţia Noului Testament unde Isus este  este Fiul lui Dumnezeu, Domnul, Emanuel, egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Conform versetului din 1Ioan 2.22,23 aceasta este afirmaţia anticristului:

Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
Oricine tăgăduieşte pe Fiul n‑are pe Tatăl. Oricine măr­turiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.

Povestirea islamică despre Isra este o altă respingere a adevărului lui Isus Hristos. Isra începe cu Mohamed (570-632) care se odihneşte în Kaaba din Mecca când îngerul Gabriel vine şi îi aduce un bidiviu înaripat pe nume Buraq, bidiviul tradiţional al profeţilor, iute ca fulgerul. Buraq îl poartă pe Mohamed în „cea mai îndepărtată moschee”. Locaţia acestei moschei nu este explicită în Coran, dar este considerată a fi Sanctuarul Nobil (Temple Mount) din Ierusalim.  Acolo, Mahomed conduce pe alţi profeţi în rugăciune. În cea de-a doua parte a călătoriei numită Mi raj, el este luat la ceruri unde ajunge prin vămile cerului şi vorbeşte cu profeţi ca Avraam, Moise şi Isus şi apoi este luat de Gabriel la Allah.  Allah îi spune lui Mahomed că musulmanii trebuie să se roage de 50 de ori pe zi.

Totuşi Moise îi spune lui Mohamed că nu vor reuşi niciodată şi îl pune pe Mohamed să se întoarcă de mai multe ori, să ceară o reducere.  În final rugăciunea se reduce la de 3 ori pe zi.

Asta înseamnă că Moise şi Isus sunt martorii lui Mohamed. Deci se acceptă tacit  pretenţia musul­manilor că Coranul este deasupra Bibliei şi Mohamed este ultimul din lista de profeţi care include  pe Avraam, Moise, Isus.  Musulmanii pretind că profeţia lui Moise din Deuternom 18.15 Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el! se referă la Mahomed.  Însă  e imposibil, pentrucă Mahomed nu este israelit şi nici unul din fraţii lui Moise.  De fapt este o referire la Isus şi este împlinită în Noul Testament (Fapte 3.22-26).

Musulmanii mai pretind că Isus, atunci când a promis că ne va trimite un Ajutor în Ioan 14.16 se referea la Mahomed. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac. Aceste pasaje se referă la Duhul Sfânt promis ucenicilor şi care va rămâne mereu cu ei şi va fi în ei.  Desigur că nimic din acestea nu se poate aplica lui Mohamed.

Islamul  nu acceptă faptul că Isus a murit pe cruce şi a înviat din morţi şi se opune cuvântului Evangheliei.

Noul Testament afirmă clar că Domnul Isus Hristos a adus omenirii ultima şi cea mai mare revelaţie.  Prin moartea Sa ca jertfă pentru păcatele lumii, El a răscumpărat sufletele celor care se întorc la El în pocăinţă şi credinţă şi prin învierea Sa ne-a dat viaţa veşnică.

U

na din cele mai mari dezbateri între creştinii care cred că trăim ultimele zile este cea legată de Răpire.  Pavel scria: 

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.  (1Tesaloniceni 4.16-18)

Răpirea Bisericii va avea loc înainte sau la sfârşitul perioadei cunoscute ca Marele Necaz, la sfârşitul celor 7 ani de dinaintea revenirii pe pământ a lui Isus ca Mesia? Este Răpirea distinctă de Revenirea lui Hristos care va domni pe pământ?

Cuvântul lui Dumnezeu prezintă mai multe diferenţe semnificative între Răpire şi Apariţia slăvită a lui Hristos în care El se va întoarce pe pământ pentru a conduce şi a domni.

Următorul tabel compară câteva din aceste diferenţe.

Răpirea	Venirea glorioasă
1.Hristos vine pentru ai Săi (Ioan 14.3; 1Tesaloniceni 4.17)	1.Hristos vine cu ai Săi (Iuda 14-15; Apocalipsa 1:7; 19:14)
2. Vine în văzduh (1 Tesaloniceni 4:17)	2.El vine pe pământ (Zaharia 14:4-5; Fapte 1:11)
3. Vine să-şi ia Mireasa (Ioan 14:3, 1 Tesaloniceni 4:16-17)	3.El va reveni cu Mireasa Lui (Apoc. 19:6-14)
4. Numai cei care sunt ai Lui Îl vor vedea (1Tesaloniceni 4:13-18)	4.Orice ochi Îl va vedea (Apocalipsa 1:7,  Matei 24:30)
5. Cei mântuiţi sunt salvaţi de mânia lui Dumnezeu (1Tesaloniceni 1:10; 5:9; Apoc. 3:10)	5.Cei nemântuiţi vor avea parte de mânia şi judecata lui Dumnezeu (Naum 1:2, Apocalipsa 6-18)

Deosebirea cea mai clară este că, la Răpire, credincioşii vor fi înălţaţi la cer pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh.  Cu alte cuvinte, la Răpire Isus ne va lua la El, în timp ce la Venirea Glorioasă a Sa, Isus se întoarce pe pământ cu noi.

Biblia ne spune că acest eveniment va fi neaşteptat, ca un hoţ în noapte, într-o vreme în care lumea va striga după pace şi securitate.(1Tesaloniceni 5.1-3)  Isus relatează: De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. (Matei 24.44) 

Se va întâmpla într-o zi obişnită în care oamenii îşi vor vedea de treburile lor zilnice cu rutina normală, adică vor mânca şi bea, vor cumpăra şi vinde, vor planta şi construi. (Luca 21.26-37)

Singurul mod în care acest eveniment va fi neaşteptat este dacă se va întâmpla înainte de finalul celui de-al şaptelea an de Mare Necaz.  La sfârşitul acestei perioade va fi clar pentru toţi cei ce cunosc Biblia că Isus va veni pe pământ, când armatele lumii vor veni în Armagheddon,  la 3 1/2 ani după instaurarea  Semnului Fiarei (de către Anticrist şi  Falsul profet). Nimeni nu va spune Pace şi linişte după  ororile Marelui Necaz. Viaţa nu va mai fi la fel deşi se va putea chiar şi  munci 42 de luni după înălţarea chipului-imaginii Fiarei din Apocalipsa 13.

Unul din argumentele cele mai puternice ale poziţiei Răpirii înaintea Necazului cel Mare este doctrina biblică a iminenţei. În mod repetat Biblia ne spune că acest eveniment se poate întâmpla oricând. Nici un alt eveniment nu o mai precede.

De exemplu, Scriptura subliniază că mai întâi trebuie semnat tratatul de pace de şapte ani cu Israel,  trebuie dezvăluit Anticrist şi înainte de punctul de mijloc al celui de-al 7-lea an, mai multe alte lucruri trebuie să se întâmple (cele 70 de săptămâni din Daniel 9.24-27).  Deaceea Răpirea  poate să aibă loc înaintea perioadei de Mare Necaz şi înaintea celei de-a 70a săptămâni din Daniel (ultimii 7 ani).

În Biblie suntem îndemnaţi mereu să privim în sus, să veghem şi să fim gata.

Dacă mai întâi trebuie să apară Anticristul, nu mai există nici un motiv să veghem şi să fim treji.  Poţi trăi o viaţă de creştin călduţ până la venirea Anticristului şi atunci când vine, să iei în serios credinţa în Hristos.  Cuvântul lui Dumnezeu în mod repetat ne îndeamnă Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului. (Matei 24:42).

Scriptura ne mai relatează să aşteptăm fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.(Tit 2:13)  Dacă Răpirea ar avea loc după dezvăluirea lui Anticrist, atunci noi ar trebui să-l aşteptăm mai întâi pe Anticrist. Însă Biblia nu spune asta. Ni se spune să aşteptăm  fericita noastră nădejde  şi Anticrist nu este fericita noastră nădejde.

În ciuda tuturor, semnele zilelor din urmă se adună rând pe rând şi uimitor şi exact aşa cum este scris şi în Biblie, majoritatea omenirii doarme – fără să ia seama la apropiata Ziua Domnului.  Astăzi, ca niciodată, mulţi strigă după pace şi unitate. Acest strigăt se potriveşte perfect cu Răpirea de dinaintea Marelui Necaz. Lumea îşi duce viaţa ca deobicei, omenirea strigă după pace globală mai mult ca oricând; însă Biblia avertizează că distrugerea va veni peste ei fără veste (1Tesaloniceni 5:3).

Cei răpiţi vor primi trupuri noi care nu vor îmbătrâni nicidată, nu se vor îmbolnăvi şi nu vor muri niciodată (1 Corinteni 15.50-58), se vor uni cu toţi oamenii care au murit în credinţă de-a lungul secolelor (1 Tesaloniceni 4.13-18).  Noi vom fi aduşi înaintea scaunului de judecată a lui Hristos să fim judecaţi pentru ceea ce am făcut cu vieţile noastre (2Corinteni 5.10).  Aceasta va fi pentru răsplătire , nu pentru rai sau iad.  Vom fi duşi la Cina de Nuntă slăvită a Mielului (Apocalipsa 19.7-10) apoi Îl vom urma pe Isus la venirea Sa pe pământ ca Rege al Regilor şi Domn al Domnilor ca să distrugă armatele Fiarei (Apocalipsa 19.11-21). Vom fi cu el în Împărăţia Sa mesianică în care Domnul va domni peste toate ţările lumii (Isaia 2.1-4, 11-12, Zaharia 14, Apocalipsa 20). Pentru mine aceste proorocii sună extraordinar !

După ce adevărata biserică va fi răpită la Domnul, vor mai fi oameni care vor chema numele Domnului Isus şi care vor fi mântuiţi în timpul perioadei de Mare Necaz. Apocalipsa 7 descrie 144.000 evrei care mărturisesc pe Isus în perioada Necazului şi o mare mulţime pe care nimeni nu o poate număra din orice seminţie şi neam va striga Mântuirea este a Domnului care stă pe tron şi a Mielului (Isus).

Aceştia sunt descrişi ca sfinţii necazului care vor deveni martiri pentru credinţa lor. În Apocalipsa 20.4 martirii vor fi înviaţi după revenirea Domnului Isus şi vor fi parte din Împărăţia Mesianică.

Dacă încă nu L-ai primit pe Isus ca Mântuitor, nu aştepta până atunci. S-ar puta să nu trăieşti atât de mult. Dacă respingi mântuirea acum, s-ar putea să nu mai ai o altă şansă în vremea Necazului cel mare. Acum este timpul şi ziua mântuirii. Dacă vrei un viitor slăvit şi plin de nădejde, încrede-te chiar acum în Domnul Isus ca Mântuitor al tău.

Ca să fim mântuiţi de judecata care va veni peste lume trebuie să primim acum mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în Domnul Isus Cristos. El a murit pentru păcatele noastre pe cruce şi a luat asupra lui pedeapsa cuvenită nouă. El a înviat din morţi ca să ne dea viaţă veşnică tuturor celor care-L primesc ca Domn şi Mântuitor. Dacă nu te-ai mai rugat niciodată pentru asta, iată o rugăciune ca să-L primeşti pe Isus ca Domn şi mîntuitor:

“Doamne Tată din cer, mărturisesc că sunt un păcătos şi am nevoie de iertarea Ta. Cred că Isus Hristos a murit în locul meu, şi-a dat sângele ca plată pentru păcatele mele, apoi a înviat din morţi ca să-mi dăruiască viaţa veşnică.   Vreau chiar acum să renunţ la păcatele din viaţa mea şi vreau să Îl primesc pe Domnul Isus ca Domnul şi Mântuitorul meu personal. Vreau să-mi încredinţez viaţa în mâna Ta şi te rog să mă ajuţi să devin aşa cum vrei Tu.  Mulţumesc Tată, pentru dragostea Ta. Te rog în Numele Domnului Isus.  Amin.

Pentru mai multe informaţii despre subiect, la cerere se poate comanda studiul biblic The Omega Course (1£ inclusiv expedierea, în engleză, franceză şi rusă).

Iudaismul modern este  profund influenţat de scrierile lui Moise Maimonide (care a trăit între anii 1135-1204).

El afirmă că Mesia trebuie să demonstreze că este Mesia prin îndeplinirea a trei condiţii:

1.Să reunească în Israel poporul evreu împrăştiat peste tot în lume.

2.Să reconstruiască Templul în Ierusalim.

3.Să aducă pacea în lume.

Apoi, El va face o lume perfectă. “El va desăvârşi atunci întregul pământ, motivând toate ţările să-l slujească împreună pe Dumnezeu, cum este scris, Eu voi face popoarele curate în vorbire, ca toate să cheme Numele lui Dumnezeu şi să-L slujească.” (citat din Mişne Tora – lucrare în 14 volume despre Tora).

Prin contrast, este subliniat că de la venirea lui Isus s-au întâmplat următoarele:

1.Poporul evreu a fost împrăştiat în toată lumea.

2. Templul din Ierusalim a fost dărâmat.

3.De atunci au avut loc războaie şi persecuţii.

Despre creştinism, Maimonide afirmă:

“Ce piatră de potinire poate fi mai mare decât creştinismul?  Toţi profeţii vorbeau de Mesia ca Răs­cum­părător şi Salvator al Israe­lului, care va aduna pe cei împrăştiaţi şi le va întări obiceiu­rile de mitzvoth. Din contra, înte­me­ietorul creştinismului a făcut ca evreii să fie măcelăriţi de sabie, rămăşiţa lor să fie împrăştiată şi umilită, Tora să fie stricată şi majoritatea lumii să se închine şi să slujească un alt dumnezeu şi nu pe Domnul.” (Hilchot Melachim 11.4 – capitol din Mişne Tora)

Rabinul Kaplan în cartea “Adevăratul Mesia?” scrie:

“Perspectiva evreiască despre Mesia este aceea limpede, dezvoltată de profeţii din Biblie.

El este un lider al evreilor, tare în înţelepciune, putere şi spirit.  El este cel care va aduce răscum­părare deplină poporului evreu, fizică şi spirituală. El va mai aduce pacea veşnică, iubire, prosperitate şi desăvîrşire morală în lumea întreagă. Mesia  este evreu de origine deplin umană. Este născut din părinţi obişnuiţi şi este carne şi sânge ca toţi muritorii.”

Deci Mesia trebuie să fie  un om mare care va aduce pacea în lume, nu o fiinţă dumnezeiască sau veşnică.

Se ridică un număr de întrebări.

Dacă el este doar un mare om, ce se va întâmpla la moartea lui?

După rabinii ortodocşi, Mesia va veni în perioada mesianică care va ţine până când lumea va recunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat şi Tora va aduce pacea pe pământ.

Dacă Mesia ar fi un simplu muritor şi ar muri, programul mesianic nu ar putea fi realizat.  Evreii liberali însă, cred într-o viitoare eră mesianică în care omenirea şi nu un Mesia va atinge pacea şi armonia.

Problema cu aceste alternative este că se bazează pe o perspectivă optimistă a comporta­mentului uman, pe care nici istoria şi nici Biblia nu o confirmă.  De fapt, Talmudul (“Tradiţia evreiască”, ajunsă mai importantă chiar decât Biblia, care explică în special aplicarea practică a celor 613 porunci din Tora) arată opusul.  După ce Moise a stat 40 de zile pe Muntele Sinai, israeliţii au  rămas  cu Aron care s-a făcut responsabil de construirea viţelului de aur (Exod 32) la care s-au închinat.  În cartea Judecători citim

despre gene­raţia de după Iosua (40 de ani mai târziu) Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteilor. (Judecători 2.13)

Citim că Solomon primise în tinereţe o înţelepciune suprana­turală din partea lui Dumnezeu, însă la bătrâneţe s-a închinat dumnezeilor străini şi l-a părăsit pe Dumnezeu (1Regi 11). Spiţa generaţiilor de regi care au urmat  a ajuns să treacă în Iuda prin vremuri de trezire şi apostazie încheiate cu dărâmarea Templului şi căderea în robie pentrucă au dispreţuit cuvintele Domnului şi i-au nesocotit proorocii. (2Cronici 36.16)

Dacă Mesia ar fi un muritor care urmează să împlinească programul mesianic, el ar trebui să pună capăt războaielor, să reunească toţi evreii în Israel, să reconstruiască Tempul şi să facă leul (sau lupul) să stea împreună cu mielul iar şerpii să nu facă rău copiilor  (Isaia 11.6-9). El ar avea un asemenea impact încât, chiar şi după moartea lui, oamenii ar continua să trăiască în căile Domnului.

Cunoscând aceste realităţi, nu mă mai miră că atunci când spun evreilor că ne îndreptăm spre Epoca mesianică, ei deobicei răspund  “Nu va fi în timpul vieţii mele”. Nici un muritor nu poate împlini vreodată tot ce s-a profeţit, aşa că speranţa evreilor în Mesia nu este doar nu în timpul vieţii mele ci nicicum, niciodată, nici o speranţă. Omenirea a arătat în milioane de feluri, că lăsaţi singuri nu reuşim  să atingem „pacea şi armonia”. Nu va exista o împărăţie mesianică şi putem la fel de bine renunţa la idee, cred mulţi evrei seculari. De fapt, din experienţa mea, evreii cred varianta rabinică despre Mesia.  Poate sună un pic disperat, şi chiar este aşa ! Cât despre o omenire capabilă să primească o asemenea şansă printr-un mare om, care să moară ca mai apoi să transmită urmaşilor moştenirea lui altora, mărturisesc că sunt total sceptic.

Cred însă cu tărie că va exista o împărăţie mesianică unde va domni pacea şi dreptatea. Însă aceasta depinde de Mesia care nu este un muritor născut din părinţi omeneşti ca toţi ceilalţi.

În Isaia 9.6,7 citim de cel care se va naşte ca un copil şi este Dumnezeu Mare şi Părintele veşniciilor:

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor. 

Cum poate fi cineva „Fiu” şi „Părintele veşniciilor” în acelaş timp? Dacă este un muritor care domneşte pe tronul lui David, cum poate  domni cu pricepere şi drep­tate pentru totdeauna ?

De ce este numit Dumnezeu atotputernic?

O explicaţie rabinică a acestor versete ar fi că se referă la împăratul Hezechia, însă argumentul nu are logică. Se vorbeşte de Cel născut ca un copilaş care în acelaş timp este o fiinţă veşnică. De fapt El trebuie să fie Dumnezeu.

În Ieremia 23.5 citim despre urmaşul lui David care este identificat clar ca Regele Mesia. În următorul verset citim: „Iată vin zile, zice Domnul, cînd voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.  În vremea Lui, Iuda va fi mîntuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-l vor da: „DOMNUL, NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ!” Numele dat lui Mesia conţine numele divin, un indiciu clar că Mesia este o fiinţă divină.

Profetul Natan a făcut o proorocie regelui David cu privire la generaţiile de regi care vor urma după el:

Când ţi se vor împlini zilele şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine şi anume pe unul din fiii tăi şi-i voi întări domnia. El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
 Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în Împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie. (1Cronici 17.11-14)

Acestui  fiu îi sunt promise o casă veşnică, o împărăţie eternă şi un tron veşnic. Cum spiţa regilor care au urmat lui David a încetat demult, aceasta ori este o proorocie falsă, ori arată înspre un  urmaş al lui David care va fi o fiinţă eternă. Cum numai Dumnezeu este veşnic, acest urmaş trebuie să fie mai mult decât un simplu muritor. El trebuie să fie Dumnezeu.

Când îngerul Gabriel a venit la Maria şi a vestit naşterea din fecioară, el i-a spus:

Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Luca 1.31-33)

Nu există nici o întâmplare în faptul că cele trei lucruri veşnice promise lui David că vor ieşi din sămânţa lui din 1Cronici 17.11-14 – un tron veşnic, o casă veşnică şi o împărăţie veşnică –sunt profeţite aici ca sămânţa Mariei, un copil care urma să fie conceput în mod supranatural prin Duhul Sfânt:

Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine,va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. (Luca 1.35)

Pentru Dumnezeu nu e mare lucru să domine legile naturii pentru a-şi aduce planul la îndeplinire: 

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (Luca 1.37)

Scopul primei veniri a lui Mesia a fost rezolvarea problemei păcatului omenirii. Prin Moartea şi Învierea Lui a împlinit proorocia din Isaia 53:  Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

 

Explicaţia rabinică a textului cum că ar fi vorba de Israel care va suferi pentru neamuri, nu are sens. Israel suferise datorită păcatelor neamurilor, nu a purtat păcatele neamurilor. Singurul care a putut împlini această proorocie este Isus, care a murit ca jertfă pentru păcatele lumii şi prin care toţi oamenii, evrei şi neevrei, pot primi răscumpărarea.

Isus a îndemnat ucenicii să ducă acest mesaj în toate ţările  aşa încât mântuirea să  ajungă la toţi oamenii, indiferent de rasă şi naţie.

El a promis că la sfârşit se va reîntoarce, nu ca Mielul de Jertfă, ci ca rege care va domni cu toată puterea Tatălui. El va reveni într-o vreme de necredinţă şi apostazie a bisericii, o vreme de violenţă şi imoralitate sexuală, când evreii vor fi din nou în ţara lor şi pe fondul unei mari dispute asupra Ierusalimului.

Deci, spre deosebire de părerea că nu se va întâmpla în timpul vieţii mele, vedem că se poate întâmpla foarte bine în timpul vieţii noastre.

Numai un Mesia care este mai mult decât un simplu muritor va avea puterea să aducă pacea de durată pe pământ, să distrugă armele şi să reunească tot Israelul în Ţara Promisă şi să facă aşa încât Israelul să trăiască în pace şi linişte în Orientul Mijlociu. Numai Mesia care este şi Dumnezeu şi deaceea veşnic, va putea să facă ţările lumii să umble în căile Domnului. Numai Mesia care este şi Dumnezeu va putea schimba şi reconcilia împărăţia animală să poată locui în pace şi să devină vegetariană.

De fapt profeţii evrei arată că Mesia va fi o fiinţă dumnezeiască. Când armatele lumii se vor aduna în luptă împotriva Ierusalimului, Cel Atotputernic spune:

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusa­limului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.

(Zaharia 12.10)

Zaharia continuă:

Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei.

Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi. Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume. (Zaharia 14.3-4,9)

Cuvântul folosit pentru Domnul este numele dumnezeiesc  YHVH (Yahve/Iehova) şi textul spune că El va sta pe Muntele Măslinilor. El va avea picioare. Presupunem că va avea trup. Apoi El va domni peste tot pământul. Acest eveniment vorbeşte de intervenţia lui Dumnezeu într-un moment critic şi nu despre  un om bun care apare şi salvează lumea prin învăţături  divine. Este paralel textului din Apocalipsa 16-19 unde Isus va veni ca Domn al domnilor şi rege al regilor, atunci când armatele lumii vor veni în Israel.

Aceste versete se potrivesc exact cu mesajul  lui Isus. El este revelat în Evanghelie ca singurul Fiu care a fost străpuns, murind prin răstignire pentru răscum­părarea lumii şi care va veni a doua oară să judece lumea în funcţie de modul în care am răspuns mesajului Lui.

Isus a descris  ce-a de-a doua Sa venire pe Muntele Măslinilor, în afara Ierusalimului (Matei 24, Marcu 13, Luca 21), acelaş loc despre care Zaharia spune că Domnul va veni să mântuiască pe Israel.  Isus s-a înălţat la cer din acest loc şi îngerul le-a spus ucenicilor:   „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

(Faptele Apostolilor 1.11)

Aşteptăm cu drag evenimentul slăvit care va aduce Împărăţia Mesianică pe pământ.

Omenirea zilelor noastre este lovită de o serie de probleme care nu mai pot fi rezolvate doar de guvernele naţionale. Problemele acute de pe pe agenda liderilor lumii sunt criza financiară, proliferarea armelor nucleare şi Orientul Mijlociu. Toate acestea sunt oglindite în profeţiile biblice

G20 şi criza financiară

Summitul G20 de la Londra şi a propus găsirea soluţiilor la criza financiara globală. Pentru generaţiile trecute era destul de dificil să lege relaţii strânse, mai ales cu ţările de peste oceane. Acum, liderii Europei, Americii, Chinei, Rusiei, ai lumii arabe, Africii de Sud şi Australiei se reunesc pentru găsirea soluţiilor de rezolvare a crizei care afectează toate ţările lumii.
Iată câteva ecouri de presă:
După conferinţă, Gordon Brown relata „Cred că apare o nouă ordine mondială fundamentată pe o nouă eră de cooperări internaţionale progresive.” (Daily Telegraph 3/4/09)
La 7 aprilie, Telegraph publica articolul ,,G20 mai înaintează un pas în direcţia monedei globale şi unice de schimb”. Articolul explica cum decizia de lansare a Special Drawing Rights, (un instrument financiar utilizat de FMI şi Banca Mondială) a activat puterea FMI de a crea bani. Prin aceasta, se pune în joc o nouă monedă de schimb, dincolo de controlul guvernelor naţionale.
După articolul lui Joan Veon – Planificarea paşilor pentru formarea Guvernului Mondial (NewsWithViews.com 3/4/09) toate hotărârile recente se conformează Raportului UE din 1994 – Guvernarea Globală a secolului 21.
„Problemele omenirii nu mai pot fi rezolvate de guvernele naţionale. Avem nevoie de un Guvern Mondial. Pentru a atinge mai repede acest ţel trebuie întărit sistemul Naţiunilor Unite. În unele cazuri, asta înseamnă transformarea rolului agenţiilor ONU din consilieri în executanţi. Însă una din cele mai importante noi instituţii va fi cea financiară – o Trezorerie Mondială şi o Bancă Centrală Mondială. Va exista un corespondent de„Politică Financiară Internaţională” implementat de Banca Mondială asemănător sistemului propriu de salarizare al ţărilor.” Deciziile Conferinţei G20 se conformează întocmai recomandărilor acestui raport.
ONU a propus şi înlocuirea G20 cu un nou Consiliu Economic Global ce va reprezenta Naţiunile Unite. Schimbările Climaterice, un documen lansat cu această ocazie, prevede reordonarea economiei mondiale sub supravegherea ONU.
Şeful analizelor de piaţă pentru moneda de schimb Schneider  afirma că această criză financiară va duce la crearea în următorii 15 ani a unei bănci central globale şi a unei monede unice globale.

Grupul Bilderberg, format din elite ale lumii afacerilor, mass media şi comunităţii politice, a ţinut la Atena, în perioada 14-17 mai, a 57a conferinţă. Discursurile au chemat lao nouă ordine economică mondială, cu mai puţină suveranitate, dar mai multă eficienţă.
(WorldNetDaily.com 5/7/09)

Înarmarea nucleară

Coreea de Nord a ridicat miza jocului prin noile teste nucleare (de bombe şi rachete) ameninţând astfel indirect cu războiul ţările vecine, Coreea de Sud şi Japonia.
Pakistanul este o altă putere nucleară frământată de lupte interne dintre guvern şi talibani.
Fostul prim ministru pakistanez, Benazir Bhutto avertiza cu puţin timp înainte de a fi asasinată că, dacă ţara nu va reuşi neutralizarea talibanilor, grupările afiliate al Qaeda pot deturna armele nucleare pakistaneze.
Iranul este pe cale de a produce arma nucleară şi deţine rachete capabile să lovească Israelul. Dacă lumea nu va face nimic şi nu va opri Iranul de la înarmarea nucleară, Israelul a avertizat că va lansa un atac asupra locaţiilor nucleare iraniene.
Mohamed El Baradei, directorul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) a avertizat că numărul statelor care vor deţine arme nucleare se poate dubla în câţiva ani, dacă marile puteri nu vor face paşi radicali împotriva dezarmării. El afirma că regimul internaţional actual ce limitează producerea armelor nucleare este în pericol de dizolvare, în faţa proliferării abrupte a noilor tehnologii.
Fiind la curent cu toate aceste date, a fost interesant de observat discursul preşedintelelui Obama de la Praga din 5/4/09.
În faţa unei audienţe cehe extaziate, el a afirmat că scopul său principal este să aducă pacea şi securitatea în lume. Implicit, vor trebui rezolvate problemele legate de economie, mediu şi arme nucleare. El a îndemnat ţările lumii să se unească de dragul păcii şi securităţii. „Deci astăzi, declar ferm şi cu convingere dedicarea Americii în atingerea păcii şi securităţii lumii, fără arme nucleare. Înaintăm fără să ne facem iluzii. Unele ţări vor încălca regulile. De aceea avem nevoie de o structură care să amintească unei ţări că, atunci când o va face, vor exista consecinţe. Regulile trebuie să ne lege. Încălcările trebuie pedepsite. Cuvintele trebuie să însemne ceva. Lumea trebuie să se unească pentru prevenirea proliferării acestor arme.Toate ţările trebuie să fie unite pentru a putea clădi un regim global, mai puternic.

Ierusalim, Israel

Regele Abdullah al Iordaniei declara că dacă preşedintele Obama nu va ajunge la o înţelegere cu lumea arabă privind înfiinţarea unui nou stat palestinian cu capitala la Ierusalim, atunci în următoarele 18 luni Israelul se va afla în război.  Invitat să vorbească în emisiunea americană Meet the Press, regele a răspuns tuturor întrebărilor cu privire la Orientul Apropiat, discuţia fiind concentrată pe Ierusalim.

El declara: „În mintea arabilor şi musulmanilor aspectul emo­ţional  al cauzei palestiniene este legat de Ierusalim. De orice criză ai vrea să vorbeşti…toate drumurile duc spre Ierusalim.”

La  revenirea acasă în urma  întâl­nirii de la Washington cu preşedintele Obama, primul ministru israelian Benyamin Netanyahu a declarat: ,,Ierusalimul unitar este capitala Israelului.  Ierusalimul întotdeauna a fost şi întotdeauna va fi al nostru. Nu va mai fi niciodată împărţit sau tăiat în două. Ierusalimul va rămâne numai sub suveranitate israeliană.

În Ierusalimul unit este garan­tată libertatea de închinare şi  accesul liber al celor 3 religii la locurile sfinte.  Şi este singul mod de garantare a convieţuirii paşnice a membrilor tuturor credinţelor, minorităţilor şi denominaţiunilor.”

Ţările lumii continuă să caute o modalitate de a depăşi impasul politic legat de Ierusalim, dintre Israel şi lumea arabă.

Preşedintele Obama (5 iunie 09)  s-a adresat unui milion de musulmani de la tribuna Universităţii din Cairo înaintând   soluţia celor 2 state la criza arabo-israeliană (Vezi secţiunea Semnele Vremurilor din numărul curent al revistei).

Tony Blair ­‑ reprezentantul Cvartetului pen­tru Orientul Mij­lociu (bloc format de SUA, UE, ONU şi Rusia) ‑ a declarat la 6 mai 2009 reporterilor palestinieni că există un nou cadru care cuprinde înfiinţarea  statului palestinian.

În tot acest timp Iranul, care  deţine rachete capabile să lovească Israelul îşi continuă programul nuclear iar preşedintele  Ahmadinejad, care printre altele a negat existenţa holocaustului, militează pentru eliminarea Israelului. Ideologia sa radical şiită  declară reîntoarcerea la sfîrşitul acestor vremuri a celui de-al 12‑lea imam, cunoscut ca Mahdi. După învăţăturile şiite, acest personaj va aduce la putere o guvernare mondială islamică urmată de o transformare radicală a pământului.

Premierul israelian Netanyahu a acuzat guvernul iranian că este ,,o sectă a mesianismului apocaliptic” şi a promis că va preveni construirea armei nucleare în Iran.

Abundă zvonurile că Israel se antrenează prin exerciţii militare, fiind iminent un atac asupra siturilor nucleare iraniene.

Regimul global şi proorocia biblică

Toate aceste date aflate pe agenda liderilor lumii se regăsesc în proorociile biblice despre vremurile din urmă.  Barack Obama vorbeşte de ,,un regim global” care va ,,aduce pace şi securitate”. Pentru formarea unui astfel de regim va fi nevoie de o criză globală masivă produsă de lansarea bombei nucleare în una sau mai multe zone de criză? Dacă va fi aşa, vor impinge aceste evenimente totul în direcţia unui guvern mondial?

După profeţiile biblice, în vremurile din urmă, lumea va fi zguduită de o serie de crize.  Pasul logic  pentru salvarea lumii ar fi ca toate ţările să se unească.

Adevăratele probleme sunt generate de păcatul omenesc – lăcomia, violenţa, distrugerea pământului, religii şi filosofii false însă e limpede că soluţia liderilor nu este pocăinţa şi credinţa în Isus Mesia.  Dimpotrivă, Biblia arată că lumea va alege un guvern mondial anticristic.

Psalmul 2 se deschide cu o întrebare:

Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

„Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”

„Eu voi vesti hotărârea Lui” –zice Unsul –„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”

Psalmul continuă afirmând că  în final El va aşeza pe Regele/ Fiu/Mesia pe Muntele Sfânt al Sionului unde va domni peste toate ţările lumii în Împărăţia Mesianică sau Mileniu.

Daniel 7 descrie pe cel ce se va ridica la putere în zilele din urmă.  El va ieşi din a şasea fiară (Imperiul Roman) şi va persecuta pe sfinţii Celui Preaînalt. Puterea lui va fi nimicită de Dumnezeu care va da Împărăţia sfinţilor Celui Preaînalt (Daniel 7.23-27).

Zaharia 12 arată că în zilele din urmă Ierusalimul  va deveni cen­trul atenţiei întregii lumi, o piatră de poticnire pentru toate ţările.

Mântuirea va veni în Ierusalim prin Cel care a fost străpuns (omorât prin răstignire, Isus Mesia).  El va reveni la sfârşitul zilelor să mântuiască pe cei care îl vor chema cu pocăinţă şi credinţă. El se va lupta cu ţările care se vor ridica împotriva Ierusalimului, în final le va învinge şi va domni din Ierusalim peste tot pământul. (Zaharia 12-14).

Apocalipsa 13 descrie cum cel cunoscut sub numele de Fiara va primi putere din partea balaurului (Satan) la finalul acestor vremuri timp de patruzeci şi două luni (3 ½ ani – ultima jumătate a perioadei de şapte ani de mare necaz descrisă în Daniel şi Apocalipsa). Fiara sau Anticrist va blestema pe Dumnezeu şi se va lupta cu sfinţii. “Şi i se va da  stăpânire peste orice  limbă, trib  şi naţiune”.

A doua fiară, falsul profet, va ridica o imagine a Fiarei la care oamenii se vor închina la mijlocul perioadei de şapte ani a Marelui Necaz. El va concepe sistemul fiarei 666 în care oamenii vor primi un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte fără de care nu vor putea vinde sau cumpăra.

Apocalipsa 17 arată cum fiara va fi adusă la putere de o femeie călare numită Babilonul cel mare şi care va fi un sistem religios mincinos.

Această religie unică va fi adusă de 10 lideri, aşa cum scrie în Daniel 7 şi Apocalipsa 17.12,13:

Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

Aceşti zece regi nu existau ca entitate în perioada în care Ioan scria Apocalipsa, însă ei vor exista în zilele din urmă. Susţinuţi de noua religie mincinoasă, ei se vor lupta cu adevăraţii credincioşi.  În evenimentele ultimelor zile, Fiara va fi distrusă împreună cu cei zece lideri. După lupta finală în care ţările se vor uni la Armaghedon, reîntoarcerea Domnului Isus va întrona Împărăţia Mesianică de 1000 de ani.

Aceasta va fi ultima fază  a unui proces care va avea loc în ultimele zile ale acestor vremuri. Isus a proorcit aceste  vremuri:

Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo”, să nu-l credeţi.

(Matei 24.21-23)

Cu alte cuvinte, va fi un necaz aşa de mare, încât dacă Dumnezeu nu l-ar scurta, ar duce la încetarea vieţii pe pământ.

Singura soluţie de durată pentru situaţia din Orientul Mijlociu va fi reîntoarcerea Domnului Isus Mesia pe Muntele Măslinilor ca Rege al regilor în Împărăţia Sa, unde va conduce din Ierusalim. Acum este timpul să te pregăteşti de întâlnirea cu El.